Dragii mei, eu ma opresc pentru o perioada. Am nevoie de timp, sa inteleg cine sunt. Multumesc sponsorilor, fanilor, antrenorului… Glumesc; va multumesc ca v-ati rapit din timp sa cititi sau vedeti bucati din mine. Voi continua sa va citesc, pe unde-o-ti fi si dac-o-ti fi. Va tin pumnii, sa zambiti, sa iubiti, sa scrieti.
Intr-o zi, cand noua “imagine” de blog de va fi gata, poate voi scrie din nou. Poate nu. Ca sa insemne ceva pentru voi, cuvintele trebuie sa insemne si pentru mine ceva. Deocamdata le caut.
Ne vedem curand :)
:(
te asteptam!
Imi pare rau ca pleci dintre noi insa sunt sigura ca o sa scri din nou…
you suuuuuuuuuuuck! tocmai cand incepusem si eu sa te lecturez. of! noroc ca ai lasat portita aia deschisa. da, aia cu intoarcerea.
sa mai treci pe la noi! sa ne scrii! sa stim ca esti acolo. daca u, sa stii ca am cartea ta de vizita si nu ma tem sa o folosesc! :D
foarte urit din partea ta
pai cum, dom’le, pleci asa? si povestile? cine ne mai spune povesti?
Te-alinţi.
Da, da, da, ştim. Ca toţi bărbaţii valabili pleci şi tu când totul mergea bine :D
hm. cu toate inclinatiile mele catre aritmetica si respingerea simbolurilor pur emotionale, trebuie sa recunosc ca citindu-ti blogul mi-am amintit de ce imi placea poezia cand eram mic.
De multe ori mi s-a ridicat parul maciuca si m-au apucat frisoanele citind textele tale. Estetica emotiilor…nu e chiar poezie dar textele tale si o anumita forma de poezie impartasesc aceasta natura… am descoperit/inteles o noua forma de arta - noua pt mine:
experienta artisitca nu deriva din emotiile nascute de lecturarea textelor ci din reflexia asupra emotiilor. simt - ma detasez - “privesc” emotiile si obiectul artistic este chiar sufletul meu.
textele tale sunt instrumentul creatiei nu obiectul creatiei, obiectul creatiei il reprezinta reactiile mele emotionale.
Sculptura in suflet, muzica emotiilor, imi place sa te citesc nu pentru senzatia directa a emotiilor provocate, nu ma las intr-o betie a emotiilor, ci pentru muzica emotiilor pe care textele tale o provoaca, diferenta intre nota muzicala (emotie) si muzica (complexul de emotii).
asa cum imi place muzica, asa cum o ascult cu atentie si pe langa senzatiile directe pe care mi le provoaca ma fascineaza si structura melodiilor, ingeniozitatea artistica, discursul muzical, tot asa imi place sa “ma ascult” cand textele tale lucreaza asupra mea, sa privesc culorile si sa gust aromele diverselor sentimente si cum nuantele acestora se imbina si danseaza intr-un discurs emotional.
hehe, cumva parca ceea ce am scris mi-a revelat brusc felul meu de a fi, m-am recunoscut pe mine insumi intr-un fel foarte profund, nimic nou ci doar asa cum recunosti o asemanare de esenta intre tine si o alta persoana. sper ca nu am multiple personality disorder :))
arta pentru mine este numai o forma de entertainment si as vrea sa iti spun ca imi place muzica pe care textele tale of canta cu mine, este foarte distractiv.
ca urmare te rog frumos sa revii cat mai repede.
Iti respect decizia - vreau sa stii ca mi-a facut placere sa iti citesc povestile, sa iti admir pozele… dar ca orice lucru frumos, dureaza putin…
Voi duce lipsa povestilor tale atat de frumoase…
drum bun.să mai treci.
raaaareeeees!
iliiiiiiiiincaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Chiar asa:RAAAAAREEEESSSSS!!!!!!!!!:)))
ha! a dat un semn! chiar daca discriminatoriu, dar tot e ceva! simt ca se intoarce!
apropos domnule, eu te-am pastrat in blogroll. daca te-am pastrat degeaba, platesti chirie retroactiv!
pai io’s prin zona, adica chiar nu e nevoie sa strigi, ca n’am zis ca plec si nici n’am plecat
haide, odata, mai stai mult plecat. vrem povesti!
Ca sa vezi ce patesc daca imi iau ochii o luna de pe net! Bashca, cele mai bune comentarii au fost deja scrise, iar tu probabil esti in vacanta pe undeva si oricum comment-ul meu nu-si mai are rostul :P
Ca sa nu fiu mai prejos, iaca iti zic asa, pentru cind te vei intoarce - pornind de la nota ta, cum ca deocamdata le cauti [cuvintele]: nu sint convinsa ca gasim vreodata cuvintele potrivite, care sa surprinda exact universul nostru de un moment sau de-o viata, insa drumul asta in cautarea lor… asta merita toata osteneala. E ca un urcus pe munte: o data ajuns in virf, cauti alte virfuri, alte teluri, cel prezent nu mai are valoare decit prin perspectiva vailor frumoase si a padurilor pe care le-ai lasat in urma…
Pupu la tini si te astept!
Eu zic sa-ti bagi mintile in cap. Cine mai imi citeste supararile si imi asculta muzica ? Si cu cine sa te inlocuiesc?
auzi, nu te potolesti odata?
:) m-am potolit. mai e un pic si gata…