push the button

rostul vieții e să râzi

Punga de F1

utopii marunteO nerabdare ciudata ma cuprinde cu aceleasi furnicaturi si cresteri de puls in fiecare sambata si duminica, atunci cand este Formula 1. O nerabdare suspecta, precisa, o emotie aproape calculata, atat de matematica incat a devenit pavloviana. Si asta imi da o stare de bine pentru ca, intr-un mod profan si erotic, traiesc ceva din emotia cursei live.

In viata asta insa, un ceva acolo, cat de mic, trebuie sa-ti strice placerea. Cand mergi in varful muntelui, tot mai suna cate un telefon pe muzica unei manele; cand stai civilizat la coada in aeroport, dincolo de linia de ‘discretie’, tot vine un slapar care descopera tehnicile orientarii prin aeroport intreband ‘who is the center?’; cand te pierzi printre ganduri intr-o zi ploioasa de octombrie, tot te face muci un nesimtit care ignora balta imensa lasata de nesimtitii de la drumuri drept in fata ta. Asta e cert: mereu apare cate un cacanar care scuipa pe trotuarul lustruit. Din senin.

De ani de zile, imi schimonoseste auzul, imi pune rabdarea la grele incercari, imi spulbera orice credinta in vindecare, imi acutizeaza durerile reumatice, imi zgaltaie credinta, ma face sa uit de promotii si zile de nastere, ma face sa uit gustul berii Guiness si mirosul ierbii de pe Warthe comentariile dlui.Miky Alexandrescu. Comentariile domniei sale au devenit, odata cu inaintarea in varsta si profesionalizare, niste gemete, insotite uneori si de cuvinte. M-am lamurit si ne-am lamurit cu totii de unde provin acestea: din efortul de a distinge culorile castilor pilotilor, de a citi clasamentul dupa ce l-am citit cu totii, de a tine pasul cu viteza in care masinile sau pilotii traiesc anumite evenimente. Nu imi doresc sa fac un catalog al greselilor domniei sale. Nici injuraturile, nici ironiile fine, nici cele directe nu vor avea vreodata rezultat, din pacate. Tot din pacate imi pare rau pentru bunul meu amic Victor Bonifaciu care a inceput sa o coboare aceeasi panta halucinanta.

Mii de oameni inchid televizoarele. Muta pe ‘nemti’ sau pe ‘italieni’. Italienii au un canal – transmis exclusiv pe satelit – unde poti auzi DOAR sunetele de pe pista. Cand incep transmisiile ‘radio’, comentatorii ingheata. Nu se straduieste nimeni sa traduca o engleza cat se poate de curata intr-o romana cat se poate de aiurea, de genul: ‘Great job, mate, great job!‘ in ‘I se comunica si de catre echipa in casca lui Hamilton ca a facut o cursa excelenta, magnifica chiar, ceea ce credem si noi‘. Sunt cateva chestiuni tehnice care s-ar putea constitui in circumstante atenuante pentru comentatori – le cunosc, pentru ca am lucrat in televiziune, chiar in TVR si am comentat live – insa nu mai aud gemete si asemenea enormitati la nicio televiziune. Nici macar in filmele de adulti. Pasiunea pentru viteza sufera, dragii mei, in conditiile in care pilotii provoaca, prin accidentele lor grave si, uneori, extrem de grave, rasete in studio. Se vorbeste italiana, franceza, engleza, germana. Toate prost, odata cu romana. Dl.Alexandrescu este evident transpirat, dar si incantat dupa fiecare ineptie pe care o spune. Imi pare foarte rau – stiu ca este o enciclopedie ambulanta in materie de motorsport, insa asta nu ii da dreptul sa isi bata joc de noi. Pur si simplu. O data la doua saptamani inima mea sangereaza.

As vrea sa ma bucur si nu pot. Prietenii mei, cu care urmaresc cursele, sunt mai viscerali, asa… Injura, scuipa, muta canalul. Uite-asa ajunge Formula 1 un meci de fotbal.

Imi pregatesc punga de avion, ma dopez cu niste navigari pe site-ul oficial si dau incet cand o iau razna. Forme de protest? Vagi, putine, ineficiente. Daca am o poza dand mana cu Regele Juan Carlos, inseamna ca sunt expert in monarhia Spaniei? C’mon!

Este Button, nu…hhhgggggg, e chiar Barri…, nuuu, e Ralph Schumacher, dragi iubitori ai Formulei 1. E Formula 1? Alo, ma auzi, Victor? Alo, Dan? Unde sunt? E Budapesta? E Silverstone?

E nicaieri. Sper.

Advertisements

Written by Rares

August 9, 2007 at 12:12 am

Posted in Fara nume

%d bloggers like this: