push the button

rostul vieții e să râzi

Protest fata de moartea orasului meu

Simt corpul orasului meu cum ma apasa pe toata suprafata pielii. Cateodata e usor, mai usor decat aerul, poate decat consistenta sufletului; el ajunge acolo, prin visele mele, atat de usor, mai usor decat aerul, mai usor decat un gand, chiar. Alteori, orasul meu este greu. Ma apasa, ma framanta, aproape ma ucide; toate astea doar ca sa-mi dau seama cat ma iubeste.

lost-with-the-map.jpgCat de mult ar vrea sa raman. Sa-mi simta talpile, plimbandu-ma stanescian peste saruturile lui. Imbratisarile lui au devenit, cu timpul binele si raul meu. Impartasesc totul cu orasul meu: de la mineriade, pana la mirosul coplesitor al teilor. Toate aceste betii spirituale fac din orasul meu unul unic. Cu toate astea, fiecare oras este orasul meu. Felul in care leg potecile din Orasul meu, este viata mea. Cu v mic. Sunt atat de mic pentru orasul meu, incat mi-e rusine. Si totusi, el ma strange in brate, ma adoarme, ma hraneste. Ma suporta.

 

Urc in taxi. ‘Sa moara ma-sa, daca nu era gaboru’ la colt, acu’ eram in fata!‘ Sunt atat de obisnuit cu magaria soferilor si cu felul in care imi risc viata in fiecare zi prin trafic, incat replica lui ma lasa rece. Trec, uitandu-ma nepasator cum alti soferi, ai unor mari companii, isi spala masinile in plina strada. Intre doua flegme/sau tigari, mai dau un burete pe caroseria Cielo-ului. Sau Megane-ului, daca e o firma mai rasarita. Trec adesea pe langa jandarmii din colt, cei care pazesc Ambasada Turciei. Ma intersectez, in dreptul lor, cu o fata frumoasa.

nice-jewelery.jpgApetisanta, chiar. Spre deosebire de mine, jandarmul deschide gura si-mi sopteste, ca si cum as fi in aceeasi gasca de mardeiasi cu el ‘Ah, ce i-as face de-as prinde-o pe’nserat’. Mda… deci el ar trebui sa ma apere de Raul primordial, dar el este cel care ar viola-o pe saraca fata. Intr-un alt context, desigur. Intr-un alt context, desigur, ma injur cu un alt dobitoc care inventeaza o strada pe bucata mea de trotuar. Manichiurista de langa chioscul de pateuri isi scoate tanga din fund si-i povesteste unei cliente cat de obosita e dupa 6 ore de lucru. Aud in jurul meu multe perechi de slapi, dezlipindu-se de talpi jegoase cu zgomotul unor ventuze medicinale.against-new-tech.jpg

 

In metrou, mirosul de transpiratie ma lesina. Un urat se scarpina la penis – imi pare rau, n-am cum sa nu-l vad, pentru ca si-l freaca cu o miscare ampla. Doua cucoane se plang de caldura, dar put la fel ca majoritatea. Prind un fragment din discutia celor de la ‘securitatea’ metroului: Pai ce, ma face el pa mine, baaa? F…l in c.r pe ma-sa! Normal cu volum, sa auda lumea ce shmekri sunt ei.

 

 

Orasul meu a ajuns un mare bordel. Orasul meu ma suporta cu greu. Traiesc in orasul contrastelor uriase. Al paradoxurilor si utopiei. In timp ce maneaua urla din playerul taximetristului, aflu ca un tip de-l cunosc, Alexandru Tomescu, a concurat (singur, sic!) ca sa castige vioara Stradivarius – Voicu.

wise.jpgUn retardat injura o femeie ca a cedat trecerea desi pietonul doar…intentiona sa traverseze. Printre reclamele la detergenti si tampoane zaresc si una la Festivalul Enescu.

 

 

In parc totul s-a ofilit. Orasul simte ca moare. Eu nu-l las. Orasul e viata mea.

 

Advertisements

Written by Rares

September 8, 2007 at 11:24 pm

Posted in Fara nume

%d bloggers like this: