push the button

rostul vieții e să râzi

Comunitati

Ura nu e SIDA. Ambele sunt boli, totusi. Te poti imbolnavi de ura stand, pur si simplu, la semafor, asteptand sa inceteze claxoanele, flegmele, scobitul in nas, bataia cu ghiulul in portiera, demarajele in tromba, apasarea pedalei de frana si acceleratie in ritmul manelei. Te poti imbolnavi in asemenea hal de izolare, incat sa te surprinda ca oamenii dau in cap, fura, violeaza, omoara. Fie ca sunt bolnavi, fie ca sunt primate – deci le face placere, fie ca mananca de pe urma victimei. N-am sa scriu despre scarboseniile alea de fiinte pe care le-am vazut la televizor. Integrarea sociala e un bullshit mai mare decat casa: in viata te nasti cu pofta de munca sau de furt. Daca bolile au ascendent genetic, lenea si harnicia, de asemenea. Faptul ca niste nesimtiti au tolerat alti nesimtiti e una (e o problema intre nesimtiti); faptul ca suntem mirati la nivel de cod galben ca talharii dau in cap ma surprinde teribil. E ca si cum tresarim jenati cand Cicciolina se dezbraca in parlament, sau intoarcem deranjati capul cand ii auzim pe golani injurand. Adica, vezi Doamne, noi nu suntem ‘aia’. Ba suntem, imi pare rau sa o spun. E al nostru si frumosul si uratul. Si nasterea, si descompunerea noastra. Amaratii aia – vorbesc de saracii aia nenorociti – n-au avut nicio sansa, dincolo de locul mizer in care s-au nascut: intr-un oras sau sat comunist din Romania. Sa crezi ca ii foloseste cineva doar ca sa scape de taxe ar fi o interpretare puerila a fenomenului imigrarii. Un zidar castiga in Romania ca in Italia. Numai ca in Italia vede si traieste ca un italian; exact motivele pentru care facem si noi turism, adica.

Lenea este o boala cu care te nasti. Las si eu vasele cateodata nespalate pana a doua zi. Mi s-a intamplat sa le las si doua zile. Dar n-a venit politia sa ma oblige, sub spectrul expulzarii, sa le spal. N-o sa apara a treia Ordine Mondiala din cauza unor romani expulzati. Faptul ca ne alearga pe strazi ma sperie. Traim intr-o lume de nazisti si extremisti pe care nu si-i asuma nimeni. Sa incepem prin a ne asuma talharii. Apoi mai vorbim.

Mi-ar placea ca al treilea Razboi Mondial sa fie unul al maturilor si al ideilor. Un razboi neconventional. Sa iesim in strada cu patapievicii, plesii, liicenii nostri si sa ne vedem pe linia Maginot. Apoi cu prigonii, sa curatam dupa insangerata lupta filosofica privind acest mare rahat al ‘ciocnirii civilizatiilor’. Noi, romanii, ne pricepem bine la curatenie. Capisci?

Hai sa ne mai distram, in the meantime.

Nu mai avem curaj sa spunem nimic, decat in desene animate. Din categoria ‘de ce ii iubim pe aia de la Pixar’.

Advertisements

Written by Rares

November 8, 2007 at 12:59 am

Posted in Photography

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. păi, rareş, dacă nu scrii, nici nu citesc :-)

    someone

    November 27, 2007 at 6:45 pm

  2. iti multumesc oricum, ca imi citesti limitarea :)

    Rares

    November 27, 2007 at 7:22 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: