push the button

rostul vieții e să râzi

Durerea e o petarda

Durerea poate exploda, cu efecte verzi, rosii si albastre, care se sting apoi, cazand repede, invapaiat, catre pamant. Durerea poate inghite oameni cu totul, cu toate povestile lor, iubirile si alte dureri. Desi stearpa, durerea naste durere. Durerea dispare, lasand scrum, lasand, ca o petarda, oameni fara vaz si auz. Oameni sterpi.

Am vrut, de cand am inceput sa simt, sa fac oamenii din jur sa uite de durere. Un circar – cand plec din oras, copiii, parintii lor si primarul plang. Oamenii te iubesc din multe motive, dar in primul rand pentru ca ii faci sa uite durerea.

Lehamitea este un fel de moarte.

amandoi.jpg

Advertisements

Written by Rares

January 1, 2008 at 2:37 am

Posted in Photography

6 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. din fericire totul trece pentru ca nimic nu are cu adevarat valoare

    chestia cu simtitul este over-rated.

    trebuie sa gandesti si sa te eliberezi de simboluri. simbolurile nu au valoare, numai semnificatia ar putea avea. simbolurile si sentimentele imbacsesc si intuneca ratiunea exact ca heroina

    cut the crap si work your life

    chelu

    January 6, 2008 at 7:57 am

  2. ce inseamna valoare? cu ce instrumente masori valoarea? de ce repere te folosesti ca sa te eliberezi de simboluri? daca sentimentele sunt afinitati fata de simboluri, asta le da valoare, right? oricare dintre cele trei ar disparea, celelalte raman. daca dispar toate, disparem si noi.

    Rares

    January 8, 2008 at 12:33 am

  3. simbolurile nu au valoare in sine ci numai in masura in care mesajul are valoare. valoarea se determina in legatura cu un scop. ceva are valoare daca este util unui anumit scop. orice scop este personal si mediat. prin “personal” inteleg intai ca fara subiect nu exista scop, fara voitor nu exista vointa, si ca nu exista scopuri absolute sau superioare, nu exista higher purpose, conceptul in sine de higher purpose este asburd. un scop nu poate fi decat individual, chiar daca este provenit din exterior ca idee sau concept, el nu exista in afara individului ci individul isi asuma acel scop. la baza valoarea se determina numai in raport de un individ si de scopurile sale (individuale). scopul comunitar nu are valoare decat daca este asumat in mod individual de fiecare (sau pentru aceia care si l-au asumat) dintre membrii comunitatii respective. astfel, binele celor multi este numai suma absoluta a binelui fiecaruia dintre cei multi.
    scopul este “mediat” in sensul ca orice scop are o pozitie pe o scala personala. orice beneficiu (realizarea unui scop) poate fi pus in balanta cu altceva. primul scop este supravietuirea individuala fara de care niciun alt scop nu poate fi relevant. psihicul uman are o calitate uimitoare prin care isi trage viitorul in prezent. astfel este posibil sacrificiul suprem in care o persoana isi da viata pentru un scop ulterior insa insusi actul sacrificuilui presupune capacitatea de a efectua sacrificiul respecitv care cere ca individul sa fie in viata si sa aiba capacitatea de a voi si efectua sacrificiul ceea ce inseamna mai intai suprvietuire si dupaia moarte prin sacrificiu.
    suferinta este un sentiment evolutiv avataric care iti atrage atentia asupra faptului ca nu prea te descurci in problema supravietuirii. de altfel toate sentimentele nu sunt decat droguri naturale care te stimuleaza sa actionezi sau nu intr-un anumit mod. cu fiecare scop nerealizat, scazut pe scala valorii scopurilor, te apropii de moarte. astfel durerea este moarte, si nu este o metafora deoarece durerea te incapaciteaza. viata nu este arta! viata este lupta. cine crede ca viata este arta este foarte naiv. pasiunea, sentimentele nu au valoare in sine. muzica iti altereaza starea de sprirt in mod direct. orice care iti altereaza starea de sprit trebuie cenzurat si peste o anumita limita – respins. astfel, daca niste simboluri iti altereaza starea de spirit in mod direct (si cel mai mare pericol il prezinta poezia, obsesia compulsiva- in varianta cea mai comuna cunoscuta sub termenul de “iubire” – si cioranismul) si acestea iti produc suferinta intr-o masura care iti destabilizeaza viata, capacitatea de supravietuire, te fac sa dwell on the past, iti distrag atentia si, in general, iti scad sistemul imunitar, atunci acestea se cheama ca nu sunt bune si nu au valoare (pozitiva). trecutul e trecut si neschimbabil, singura lui valoare este exeprienta, dar relativ la trecut viitorul are o valoare infinit mai mare. trecutul are valoare stiintifica, insa semntimentala nu trebuie sa aiba deoarece este ilogic – este ilogic sa te concentrezi pe un trecut care iti provoaca suferinta. cu toate acestea sentimentele bune, care cresc moralul, puterea psihica si sistemul imunitar sunt bune si trebuie stimulate pana la limita la care afecteaza ratiunea. de asemenea o doza redusa de tristetze poate fi din cand in cand racoritoare insa niciiodata nu trebuie pierduta din vedere adevarata semnificatie a sentimentelor, atat a suferintei cat si a bucuriei, – hrana psihica, cu valoare reala limitata. atunci cand sentimentele coplesesc, indiferent daca e vorba de suferinta sau de bucurie, atunci cand ratiunea e data la fund, sentimentele devin drog si trebuie controlate.
    dar pentru toate aceste este important sa realizezi un lucru: simbolurile nu au valoare in sine! un apus de soare poate fi frumos dar este irelevant. viata nu e arta. nu trebuie sa fii fericit, trebuie sa fii multumit. ce trece peste un loc uscat si cald de dormit fara foame este bonus, si orice alta suferinta este moft and that’s the fukin truth! orice alta bucurie este marunta!

    o poezie, un apus de soare, o tzatza, un cur, o fata, o voce, niste ochi adanci precum oceanul atlantic pot fi frumoase dar daca sentimentele rezultate din contemplarea acestora iti destabilizeaza viata, iti tulbura calmul, iti consuma energie, iti distrag atentia, iti scad capacitatea de supravietuire…nu e bine, trebuie cenzurate, deoarece din entertainment si hrana psihica ajung otrava.

    foarte des suferinta acuta este urmata, se impleteste si este prelugita de plansul de mila. plansul de mila este alimentat cu poezie si cioranism. plansul de mila precum stim toti nu e bun. e pierdere de vreme, e dwelling on the past, e autoflagelare, e durere, e moarte!

    durerea este stupida si te apropie de moarte. durerea, suferinta te obosesc, iti afecteaza ratiunea si capacitatea de a discerne, astfel iei decizii gresite si te apropii de moarte. durerea este, indirect, moarte. valoare exterioara sau absoluta nu exista. valoarea este numai individuala. daca recunosti asta iti dai seama si de stupiditatea arogantei de a crede ca valorile mele sunt mai valoroase decat valorile lui adi minune. in mod obiectiv nu sunt. pt ca nu exista “in mod obiectiv”. we are all fukin worms and equal with the worms in da ground. si asta nu este un cioranism pt ca desi as putea sa fiu deprimat de propozitia anterioara si as putea sa o cosider poezie, metafora, simbol, muzica, si sa ma intristez, eu o tratez ca fapt, ca rezultat matematic si desi simt, reprim sentimentul de tristetze pe care mi-l provoaca. simt, dar inteleg semnificatia reala a sentimentelelor, aceea a impulsului, a animalului, a ne-rationalului. arta e frumoasa dar daca murim toti de foame parca nu prea mai conteaza.

    peste supravietuirea imediata este familia si prietenii, ca valoare si scop. in general valoarea acestora depinde foarte mult de la individ la individ si are legatura cu suportul primit tot in scopul supravietuirii.

    eu le pun pe aceasi treapta in scala valorilor. peste capacitatea de a supravietui, care este in esenta singuratate, sunt capacitatea de a crea si mentine relatii stabile cu altii. cu familia si, cateodata daca esti norocos, cu prietenii, mentii relatii care ofera un suport constant si, intr-o anumita masura, neconditionat. legatura de sange cu membrii familiei ori durata prieteniei (la oamenii inteligenti) poate constitui o legatura aproape indestructibila de prietenie, de empatie si suport reciproc. in fapt, din anumite puncte de vedere prietenii sunt chiar mai importanti decat familia, in special in cazul celor care nu au frati sau surori. Parintii mor, insa prietenii iti pot fi alaturi aproape toata viata. sunt putini in lume cei care pot sa stbaileasca si sa intretina astfel de relatii de prietenie iar valoarea acestora este enorma.

    whatever

    chelu

    January 9, 2008 at 4:43 am

  4. durerea o petarda? hm… pentru cei care o privesc sau pentru cei care o iau…in ochi? sau si-si?! putin fortat, parca.
    si daca ar fi dopul unei sticle de sampanii?

    sa zicem ca durerea e o pauza. un timp pentru locurile din noi neacoperite sau inutil acoperite. pana si de lehamite avem nevoie. e o abdicare de la un mod de a fi. un punct de plecare pentru, poate-de ce nu?!- un alt fel…mai bun

    eu

    January 16, 2008 at 1:41 pm

  5. pt. chelu

    poti rationa fara simbouri?

    eu

    January 16, 2008 at 1:43 pm

  6. petrada :)) peiorativ. stradal – vulgar spus. adica durerea e nimic. si, asa cum spunea chelu, durerea fiind ‘rau’ prin sine, este un fel de moarte. e tesutul mort al sufletului.

    Rares

    January 18, 2008 at 2:37 am


Comments are closed.

%d bloggers like this: