push the button

rostul vieții e să râzi

M-am saturat sa ma satur

Ce-o fi gresit in mintea noastra? Care este mecanica prin care este declansat un aparat infernal de produs ura, minciuna, prostie, mizerie, indiferenta? Incearca unii prin diverse reviste culte sa ma convinga de faptul ca indolenta sociala pleaca de la un fel de depreciere personala. Adica eu, un nimeni (corect!), stiind ca sunt nimeni si intelegandu-ma ca atare, percepandu-ma ca atare, vad ‘nimic’ si percep ‘nimic’. Apreciez nimic, cum ar zice englezul. Nu e corect.

gabi-s-atmosphere.jpg

Suntem niste masini de acumulat frustrari. Eu sunt una dintre ele; poate cea dintai. Partea proasta e ca experimentele mizeriei – de orice fel ar fi ea – nu ma mai revolta, ci ma sperie. Sangele nu se mai duce in obraji, vulcanic. Gura nu se mai umple de scuipat, pumnii nu se mai inclesteaza: corpul nu mai cere lupta, ci protectie. Caut adaposturi, ca si cum ar fi inceput razboiul. Iar fiecare act de barbarie socialo-culturalo-politico-economica, pe langa faptul ca reprezinta un furt din viata noastra, este un glont. Este o maceta care ma loveste sistematic. Si, mai rau, ma inchide in mine si ma protejeaza de ceilalti. Raul suprem: ma protejeaza de TOTI.

Advertisements

Written by Rares

March 19, 2008 at 3:49 pm

Posted in Romania

3 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Acumulam de-a lungul vietii tot felul de sentimente, uneori mai rabufnim, alteori doar le strangem in noi. Aici ele pot sa se stinga sau pot sa capete dimensiuni mult mai mari decat au fost initial.

    Diana

    March 26, 2008 at 11:53 am

  2. Unde “aici”?

    Rares

    March 26, 2008 at 12:28 pm

  3. scuze … vroiam sa spun – aici, in noi, dupa ce sentimentele s-au acumulat….cu trecerea timpului pot sa paleasca ori sa se stearga de tot, sau pot sa capete o amploare mult mai mare decat a avut initial.

    Diana

    March 27, 2008 at 4:31 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: