push the button

rostul vieții e să râzi

Scopuri

(Leapsa pentru Pisicot, Maria, Vlad, Ilinca)

Discut recent despre scopuri cu prietenul meu, Mielu. Am plecat de la faptul ca experientele dureroase, nefericite, te apropie de moarte, in sensul in care ele sunt rezultatul unor scopuri neatinse. Obiective neimplinite. Eu sustin ca semnul + sau – al unei experiente nu relativizeaza apropierea de sfarsit. Asta e o idee asupra careia astept opinii.

Cealalta: analiza scopurilor. De ce traim? Prietenul meu sustine ca avem un scop primar, care ne va depasi (= sufoca) intotdeauna scopurile rationale, filosofice, inteligente: acela de a supravietui. Intr-un fel ii dau dreptate, dar, atata timp cat putem defini scopul, inseamna ca ne putem depasi conditia de primate si (ne) putem fixa alte scopuri. Eu am ales acumularea de experiente. Pentru ca, daca supravietuirea e un scop, care e scopul supravietuirii?

Sa vedem…

Advertisements

Written by Rares

April 21, 2008 at 11:22 pm

Posted in Echo

20 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pffff, grea, dar revin.

    Pisicot

    April 22, 2008 at 11:21 am

  2. Hai ca nu e greu. E o joaca; daca tot mergem la mall, mai bagam si existentialism la o cafea…

    Rares

    April 22, 2008 at 11:25 am

  3. :-))

    Pisicot

    April 22, 2008 at 3:16 pm

  4. e greu, zau

    maria coman

    April 22, 2008 at 10:03 pm

  5. Te nasti pentru ca ai un anumit scop in aceasta viata,supravietuiesti pentru ca ai atitea de indeplinit,traiesti pentru a-ti indeplini visele,pentru a acumula noi experiente,pentru a vedea zimbetele celor din jurul tau,pur si simplu respiri si pretuiesti fiecare minut…

    whisper

    April 22, 2008 at 11:08 pm

  6. maria: renuntam, daca e greu :)
    whisper: nu cred in scopul predeterminat, mistic. de cele mai multe ori, te nasti pentru ca parintii tai vor sa fie fericiti, nu ca sa devii un medic bun :) vezi, noi vorbim despre doua planuri diferite: tu mi-ai scris un poem aici… ;)

    Rares

    April 23, 2008 at 9:29 am

  7. Hai să vedem.

    1. De acord cu tine. Eu văd experienţele (pozitive sau negative) ca un pas în evoluţia personală. Toate îşi pun amprenta într-un fel sau altul chiar dacă nu îţi dai seama. Cât despre cele negative…nu, nu sunt rezultatul unor scopuri neatinse şi nici nu te apropie de moarte. Din contra, îţi deschid ochii, te deşteaptp, te călesc, te întăresc, te pregătesc pentru mai departe. Sunt necesare chiar. Depinde de fiecare cum le ia în freză, cum le interpretează şi ce învaţă din ele.

    2. Nu sunt de acord cu domnul. Scopul nu este supravieţuirea, este evoluţia. Personală, a noastră, şi a speciei în general. Acumulare de experienţe, aşa cum zici.

    Sunt mai multe de spus, dar asta e esenţa. Părerea mea, na!

    Pisicot

    April 23, 2008 at 4:32 pm

  8. Maria, treci la aparate :)

    Pisicot

    April 23, 2008 at 4:33 pm

  9. P.S. Pe Vlad nu te baza :-))

    Pisicot

    April 23, 2008 at 4:33 pm

  10. Pisicot, multumesc! Da, vezi tu, alea “mai multe de spus” ma intereseaza. Si stii de ce? Pentru ca, la prima vedere ii dau dreptate prietenului meu. Experientele, de exemplu (= acumularea de experienta/e), rafineaza mecanismul prin care ajungi mai usor la ceea ce vrei si te feresti de ceea ce nu vrei. De asemenea, tot la prima vedere, orice proces de supravietuire aduce si evolutie. Si invers, evident. Hmmm, se complica lucrurile :)

    Rares

    April 23, 2008 at 5:28 pm

  11. Sunt de acord cu tine draga pisicot,e adevarat te nasti si vrei sa evoluezi tot mai mult insa pe masura ce evoluezi experientele pot fi mai dificile si uneori este posibil sa nu poti gasi solutii si atunci ce poti sa faci,trebuie sa admiti ca ai pierdut…

    whisper

    April 23, 2008 at 10:59 pm

  12. Rareş, mai multe altă dată. Nu sunt în starea necesară. Dar cred că ţi-ai făcut o impresie…
    Whisper, ce să-ţi zic? E adevărat, mai sunt momente când te declari învins (cine nu ştie să o facă are o problemă) dar crede-mă că soluţii există întotdeauna.

    Pisicot

    April 24, 2008 at 6:41 pm

  13. evident ca solutii exista mereu insa trb sa sti sa o alegi pe cea mai buna

    whisper

    April 24, 2008 at 10:25 pm

  14. ah, acum am vazut. da’ o leapsa mai simpla nu puteai si tu sa dai?
    nu ma gandesc la scopul meu major, stii tu, picatura din ocean. dar ma multumesc sa fiu ok pentru mine si pentru cei din jur si pentru cei din jurul jurului, cei care merita, sa’mi imaginez ca faptul ca vad io o frunza care sade anapoda de frumos ii da un sens frunzei, ca fotosintetizez si eu p’aici..
    si ca, gratie jobului, fac oameni mai fericiti :)

    iar in ceea ce priveste experientele, am invatat, cu timpul, sa nu mai intind mana spre flacara. uneori, insa, ma atrage dincolo de “stiu ca arde, a mai ars” :)

    ilinca

    May 8, 2008 at 12:20 am

  15. ilinca, pentru chestii mai simple putem incerca un ziar de sport :) multumesc de raspuns. a fost greu?

    Rares

    May 8, 2008 at 9:38 am

  16. da. pentru ca am zile in care ma inspaimanta gandul la acest rost si totul mi se pare asa… ca un joc de warcraft, si ma intreb ce’i asta, asta’i tot?

    ilinca

    May 8, 2008 at 8:20 pm

  17. de esenta si natura vietii este vointa, in sensul de a vrea … ceva, orice.

    nu este “cogito ergo sum” ci este “volo ergo sum”, respectiv VREAU DECI EXIST. natura omeneasca este numai o varitate a naturii de primata care este o varietate a naturii de soarece, care este o varietate a naturii de ADN care este o varietate a naturii de ARN care este o varietate a naturii de aminoacid…

    poate ca vointa este o varitate a naturii de inertie

    vointa si obiectul se stuctureaza intr-un scop. pe care il realizezi sau nu. in orice moment exista un numar limitat de scopuri ale unui individ si toate se incadreaza intr-o scala personala.

    daca inceoi sa tai din ele, sa nu realizezi, sa pierzi, la un moment dat ramai cu cele elementare: sa imi fie cald, sa nu imi fie foame, sa fiu sanatos.

    SA FIU IN VIATA, SA RAMAN IN VIATA. ultimul lucru pe care il poti pierde dupa ce ai pierdut tot restul este viata. asa e aritmetica. ceea ce inseamna ca fiecare pierdere sau nerealizare te apropie de moarte.

    toate valorile materiale pe care le acumulezi in caz de nevoie se pot transforma in hrana, adopst si medicamente.

    de aceea in majoritatea cazurilor nu exista un nivel de bunastare absolut suficient pentru oameni. Chiar omul cel mai umil si mai multumit, in general (bineniteles ca exista exceptii) nu va pierde ocazia de a acumula si mai mult decat are. pentru ca vrem sa ne indepartam cat mai mult de moarte, sau de aproprierea mortii. sa ne facem rezerve.

    agricultura ne-a facut ceea ce suntem azi

    chelu

    May 28, 2008 at 2:42 pm

  18. 2. de ce traim? ca i s-a sculat lui tata si i s-a umectat lui mama! Luciditate: bravo rares!

    nu exista scop premergator mie insumi. oricine poate sa isi aleaga orice scop, si abia atunci acel scop devin SCOP. pana la asumare, este numai o propunere.

    de ce traim? nu e buna intrebarea pt ca e la plural.

    de ce traiesti tu Rares? asta tot tu trebuie sa decizi. si nicidecum raspunsul nu va fi valabil pt altul.

    si chiar daca seamana sau este identic cu scopul gasit de altul, este numai o intamplare, in niciun caz nu se valideaza reciproc. scopul meu nu se valideaza prin identitate cu scopurile altora. singura validare se realizeaza in capul meu.

    chelu

    May 28, 2008 at 2:53 pm

  19. este si o contradictie si o complementaritate in termeni. tu relativizezi/raportezi scopul primar la scopurile personale. eu duc scopul primar/final in relatia scopurile personale vs. scopurile generale, sociale. eu cred ca raportarile, diferentele, starile concurentiale si conflictuale apartin naturii noastre metafizice; in rest nu are rost sa dezbatem asupra vietuirii si supravietuirii (de aceea si raspunsul la “de ce traiesc” nu poate avea decat o conotatie metafizica, pur spirituala. nu traiesc pentru a supravietui = a duce la bun sfarsit misiunea constienta pentru altii, inconstienta si nevolitiva pentru mine de a ma bucura de viata, de a mi se da viata). lipsite de afectiune, ratiune si emotiune, alte specii isi duc existenta pana la capat inertial, reflex, fara arbori metafizici. actiunile si interactiunile au loc doar in acest context si doar cu aceste cauze si efecte. dar, cata vreme pot identifica natura mea duala, de animal spiritual, merita sa fac din existenta ceva mai mult decat supra-vietuire.

    Rares

    May 28, 2008 at 3:10 pm

  20. parerea mea este ca asta este numai o chestiune de interpretare.

    in acest context atunci cel mai bun raspuns pe care il pot oferi eu este ca traim ca sa cunoastem. scopul este cunoasterea, de orice fel.

    toate, experientele, experimentarile, evolutiile samd, meta si ultrafizice sunt la baza demersuri de cunoastere

    nu?

    chelu

    May 28, 2008 at 5:29 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: