push the button

rostul vieții e să râzi

Lasand ziua in urma

O pereche de indragostiti fixeaza inspaimantati semaforul de peste drum: asteapta si nu asteapta verde; atunci cand apare, privesc de doua, trei ori in jur, asigurandu-se, cu privirea mijita, ca niciun pilot de ocazie nu confunda culorile, sa ii poata strivi. Lume putina pe jos – aerul e bun, tare, masinile au fost cam absente zilele astea.
Cafenele gem de parfumuri grele, rasete sparte, povesti care incep si termina cu ‘fata’, camasi cambrate, frizuri cu ace si ochelari broscuta ce strang acum, inutil, cositele tinerelor jucause. Nu ai unde sa parchezi daca vrei sa bei ceva la miezul noptii; asta e bine, avem viata de noapte. Nu-mi termin bine gandul ca ma spulbera niste motociclisti. Pe unul dintre ei, cu niste pantofi galbeni in picioare, l-am mai vazut: e un clasic.
Cateva strazi din centru respira, totusi. Sunt cufundate in liniste, pentru ca nu au cafenele. Nu au saltimbanci nocturni care repeta figurile in somn, pana la amiaza.
Zeci de reclame cvasi-luminate, cocotate pe te miri ce, ca niste flamingo urbani cu trupuri fotonice, iti lovesc brutal privirile, si asa obosite de kitschul de peste zi. Trupuri inchise la culoare se rostogolesc pe langa borduri. Picioarele lor, insemnate cu material fluorescent, sunt singurele care te lasa sa ghicesti care e marginea drumului. Au timp de cateva franturi de fraze, vesele, probail, pentru ca ii vezi razand, in jurul pubelelor pe care le umplu noapte de noapte.
La un semafor, o duduie ma priveste scarbita si inteleg din asta ca trebuie sa imi iau alta masina daca vreau sa supravietuiesc in jungla unde ea e regina. Are trasaturi frumoase, dar ochii nu iti spun nimic: sunt goi si se pregatesc de o noapte in care vor visa malluri si malluri si malluri si malluri care nu se mai termina si nu se mai termina si multa transpiratieinaintedeamatrezisiamergelasaladupacaremaintalnesccufetele

sibemocafeaapoicuelsimaivedemcefacemdupa.
Orasul vuieste, dar nu poti sa-ti dai seama prea bine de ce. In afara de frecarea asfaltului, monotona si sfredelitoare, nu auzi alte muzici.
Protejat de aluminiul si sticla cutiei in care ma plimb, ma intorc in spatele peretilor care ma despart de salbaticie. Pereti pe care ii simt tot mai fragili.
Orasul vuieste pentru ca striga. Se sufoca din cauza nepasarii. Ii acoperim urletul cu scrasnete de cauciucuri, fard cu sclipici si beculete albastre de Craciun.
Castanii isi arata mandri salbele albe. Ma uit la ei ca la niste amintiri. Incerc sa pastrez cat mai mult din ceea ce n-o sa mai am, probabil, peste 20 de ani.
Sa infiintez facultatea salvarii si sa-i fiu student. Fara sa invat suficient niciodata; sa am restante si profesori rigizi, habotnici. Sa urasc materia, dar sa iubesc meseria. Doi indragostiti incearca din nou sa traverseze. Pana au ajuns la un capat al bulevardului, orasul a inhalat praful alb al florilor de castan si a fumat iarba micilor tarcuri de pe trotuare.
Studentii la facultatea salvarii sunt tot mai putini. La intalnirea de 10 ani abia au aparut cativa. Am auzit ca vor sa o desfiinteze oricum.
S-a facut rosu. Peretii sunt tot mai subtiri.

Advertisements

Written by Rares

April 30, 2008 at 1:11 am

Posted in Fara nume, Romania

6 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Noapte nostalgica dupa o zi de sarbatoare…E placut sa stii ca exista o persoana care, intr-o mare de oameni nepasatori, goi, impersonali, vede o pereche de indragostiti. Poate altii vad doar pantofii galbeni, reclamele, cafenelele galagioase, ochelarii broscuta, dar tu ai capacitatea de a vedea si partea frumoasa a serii… Felicitari!

    Diana

    April 30, 2008 at 8:38 am

  2. nu a fost nostalgica :) ceea ce e si mai grav. indragostiti vad mereu, pentru ca sunt un om normal, sper… felicitarile tale le merita cineva care incepe sa vada indragostiti. cineva care devine normal intr-o lume anormala.

    Rares

    April 30, 2008 at 11:06 am

  3. Uite că lectura m-a bucurat :)
    Şi mi-a făcut poftă să scriu.

    Pisicot

    April 30, 2008 at 12:07 pm

  4. :) sa vedem!

    Rares

    April 30, 2008 at 1:52 pm

  5. :) Inca o dovada in plus ca unul si acelasi lucru poate avea insemnatate diferita, pentru persoane diferite…

    Diana

    May 6, 2008 at 9:19 am

  6. Dovada in plus? :) Dar se intampla asa de fiecare data!…

    Rares

    May 6, 2008 at 11:03 am


Comments are closed.

%d bloggers like this: