push the button

rostul vieții e să râzi

Suflete si avioane. Toate low cost.

6 ani am locuit intr-o zona foarte frumoasa a Bucurestiului, aflata undeva intre Gara de Est, Pantelimon si Dimitrov. E o zona cu vile cochete, scapata probabil de ochii arhitectului sef comunist datorita zidului de blocuri de pe bd.Pantelimon. Am stat modest, intr-o mansarda scunda si stramta, ascunsa sub un acoperis de tabla, incins vara si congelat iarna. Ca sa ajung la facultate si mai apoi la serviciu, luam troleibuzul (69 sau 85) de la Gara de Est, unul dintre cele mai mizere locuri – pe atunci – in care sa astepti un troleibuz. Baiat spalat si timid, ma uitam scarbit la cersetori, la betivi, la slapari care mai scapau o flegma in drum spre strand (aflat gard in gard cu gara) si adesea ma faceam ca nu aud diverse cuvinte care l-ar face pe scenaristul lui Trainspotting sa-si schimbe instantaneu sursele de slang.

Ceea ce am scris mai sus condenseaza TOT ce am trait, vreme de 6 ani, in proximitatea Garii de Est. Dar in toata, repet TOATA aceasta perioada nu m-am simtit mai in pericol decat m-am simtit in seara asta, in aeroportul Baneasa, capitala Romaniei. Hai sa incercam un tablou.

Intri in sensul giratoriu si te intalnesti cu un grup de taximetristi galagiosi si cam violenti. Din feicire, violenti intre ei, nu fata de un client, cum te-ai astepta. Parcarea aeroportului are la intrare 2 bariere. Una e blocata de masini parcate aiurea, de care nu se sinchiseste nimeni. Reusesc sa parchez foarte usor, lasand mirat in urma zeci de masini aruncate de un zeu al haosului, parca, pe orice bucatica de asfalt ramasa cat de cat libera. Cladirea te intampina cu “Ban” – este partea care functioneaza din reclama luminata. Inauntru, incep scenele dantesti: un bar care ocupa aproape tot spatiul e pus in mijlocul salii de asteptare. Trebuie sa te misti giratoriu obligatoriu (sic!). Doua plasme murdare, cocotate stramb deasupra unei intrari oarecare, arata plecarile si sosirile. Ghiseele si gheisele companiilor aeriene low cost sunt strecurate prin niste unghere; oameni debusolati pun sute de intrebari. Intrebarile nu ii multumesc si incep sa vocifereze. Fie intre ei, fie cu cine se nimereste prin preajma. ‘N-am rest sa va dau 5 bani (5000 lei vechi)’ – am luat apa plata si am plecat. Curand, am vrut la veceu – avionul intarzia o ora si nu eram ‘pregatit’ pentru asta. Toaleta mi-a adus aminte de budele de pe vremea comunistilor, din Piata Sfatului in Brasov, unde gaseai orice, de la criminali pana la curve, cutite, sticle sparte sau pline cu visinata chimica. Un asemenea miros te face sa te intrebi daca toaleta e curatata (macar) o data pe zi sau o data pe saptamana.

Ies, pentru ca nu mai pot. Afara, cainii alearga dupa duba care ii transporta pe cei care blocheaza masinile parcate neregulamentar. In cele cateva minute cat am stat inauntru, masinile au cam disparut. Cativa nefericiti sunt obligati sa ‘negocieze’ cu politia – reprezentata de niste amarati care orice, dar numai respect nu iti inspira – in spatele unui perete de termopan, eliberarea de dispozitivele galbene. Se intorc ranjind si mai fericiti – in cateva zeci de secunde apare din nou duba, tot latrata de caini, care le aduce eliberarea. Ma asez pe o banca asezata cu fata la aeroport. Apar doua dudui care se aseaza nonsalant langa mine – poate exagerez, dar eu am intrebat, cand m-am asezat, daca nu deranjez, e o conventie, cine te-ar refuza? – si isi aprind tigari direct in nasul meu. Am nasul mare si sensibil, asa ca le rog sa-si lase macar tigarile la nivelul sezutului, ceea ce a redus semnificativ cantitatea de fum pe care aveam s-o suport. N-am mai suportat curand si am inceput sa fac pasi. Monumentul statuar din fata aeroportului s-a transformat intr-un bar de ocazie. Sticlele si paharele sunt abandonate la fata locului.

Taximetristii sunt si mai vocali. Unul striga de-l aude toata lumea: ma pis pa tine, baaaaa! Iese un politist din ghereta. Se duce zambind catre ei, au o atitudine familiara – normal, muncesc in acelasi loc. Taximetristul a incetat sa se mai ‘pise’, dar a continuat balacareala in termeni mai moderati. Politistul a facut drumul inapoi, privind cu satisfactie multimea, de parca ar fi descoperit brusc inutilitatea liniei Maginot.

Masina politiei clipeste voioasa din faruri; o alunga astfel pe o doamna care voia sa parcheze chiar pe spatiul destinat autoritatii albastre. Doamna a mai facut o tura si s-a asezat in SPATELE masinii de politie.

Aud turbinele, ridic ochii: e avionul pe care il astept. O simfonie macabra, un concert colectiv compus din flegme, tone de chistoace si mizerii aruncate pe jos pretutindeni, propozitii macelarite cu interjectii si gemete, oameni deznadajduiti, teribilisti din etajele needucate ale infernului. Toti sunt criminali fara voie: mi-au ucis bucuria de a-mi astepta sora.

– Ei, si cum a fost la Viena?

– Doamneee, e alta lume…

Advertisements

Written by Rares

May 1, 2008 at 12:26 am

Posted in Romania

12 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Dragul meu, prima oară e mai greu :) , o să te obişnuieşti.
    Înţeleg că a fost prima ta experienţă pe Băneasa?

    Pisicot

    May 1, 2008 at 11:14 am

  2. Nu, am fost de cel putin 10-15 ori. Dar niciodata nu a fost asa. Si NU vreau sa ma obisnuiesc! :)

    Rares

    May 1, 2008 at 11:43 am

  3. Domnule, acela nu e aeroport, e ultima autogara din tara!

    daca ai vedea la check-in cum procedeaza cu banda rulanta, adica omul care muta valizele mai incolo:)

    Monica

    May 1, 2008 at 1:07 pm

  4. Mda, e o autogară, cam aşa.
    Singurul, dar singurul avantaj este că e aproape. Pe de altă parte balamuc, buluceală, dezordine, mirosuri, înghesuieli, culoare locală şi scandal am prins şi pe otopeni. So…

    Pisicot

    May 1, 2008 at 2:33 pm

  5. Monica, bine ai revenit! Atunci sa scrie autogara, nu aeroport international… Bine, imbulzeala gasesti si la Frankfurt, Orly etc., dar cand autoritatea zice ceva, toata lumea e lemn. In plus, nu haladuieste tot poporul pe unde vrea muschii lui. Si se mai da cu mopul si cu bidineaua, Pisicot…

    Rares

    May 2, 2008 at 3:05 am

  6. hehe, cei care au creat sloganul “romania, mereu surprinzatoare” nici stiau cita dreptate au….si pisicot are dreptate. otopeniul e o autogara mai mare…cind ne-am intors de la amsterdam nu am gasit taxi acolo. am sunat, am cerut masina, venea in 15 minute. peste inca 2, am gasit un fly. am sunat la compania initiala sa anulam comanda. in 20 de sece au inceput beep-urile cu numar necunoscut. sunam inapoi, era taximetristul care luase comanda. care ne-a injurat ca la usa cortului. am incercat sa ii explicam ca am anulat la 2 minute si ca oricum nu intelegem de ce i-a dat centralista numarul dar nu a fost chip….

    maria coman

    May 2, 2008 at 11:35 am

  7. La 18 ani am plecat de acasa (la facultate), ca sa nu raman in acea mica statiune de munte unde te plafonezi. Dupa 12 ani de trait in capitala ma gandesc serios sa plec cat mai departe si sa nu ma mai intorc aici niciodata…

    ionscaunas

    May 2, 2008 at 12:44 pm

  8. Iti spun eu, Maria, ce se-ntampla acolo nu e in regula. E ca in codru.
    John, cand gasesti solutia, anunta-ma! ;)

    Rares

    May 3, 2008 at 12:44 am

  9. da, ma, dar si codrul are regulile lui. e mai rau aici

    maria coman

    May 3, 2008 at 11:45 am

  10. Alta lume! Ca sa te amuzi, la ultima delegatie in Austria am incercat sa numaram gropile de pe carosabil si am ajus sa numaram denivelarile pentru ca nu erau gropi :))

    Diana

    May 5, 2008 at 2:09 pm

  11. stai asha sa vezi cum e cand te intorci … tot pe Baneasa..:-)
    asteptam continuarea…LOL

    DanB

    May 6, 2008 at 3:46 pm

  12. Offf, l-am vazut destul, fie ca plecam, fie ca ma intorceam. Dar parca nu mi s-a parut atat de mizer si salbatic niciodata…

    Rares

    May 6, 2008 at 4:01 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: