push the button

rostul vieții e să râzi

Stii…

… de fapt nu am mare lucru. Omul e o cutie cu amintiri. E un copac ce traieste anotimpuri: se scutura, ingheata, se stinge, infrunzeste, inmugureste si infloreste. Dispare. Sunt cateva gradini in care am stat anotimpuri multe: pe strada mea, pe alte strazi, in orasul meu, in alte orase. Ceea ce ma compune este coaja: strat peste strat, ma asez cuminte azi peste cel care am fost ieri, maine peste cel care am fost azi. De parca as vrea sa ingrop primele straturi, sa le protejez. De altii si de mine. De fapt nu sunt decat straturi de coaja.

Unul dintre putinele lucruri pe care le mai am e Anglia. Primul strat de coaja britanica e facut din monoliturile de la Stonehenge care pe mine m-au lasat complet rece. Aerul paclos din jur, evlavia oamenilor care se uitau muti de uimire la pietrele alea, misterul gros din aer pe care aproape ca-l inhalai in plamani m-a facut sa inteleg de ce se intampla niste lucruri acolo. Liniile carunte din stratul asta prim ma duc apoi catre gardurile lungi, din pietre tunse milimetric, ce strajuiau cordoanele ombilicale din asfalt care legau satele din tinutul lacurilor. Apa din Derwent Water. Barcile mancate de alge. Adancuri intuite de pe peer. Anglia cu matematica aceea ciudata a inginerului inchis in el, captiv in inchisoarea propriilor inventii: civilizarea care a adus sange, imperii si, acum, abandonuri. Anglia care nu mai e a lor, e a tuturor. Castelele semetilor cavaleri stau acum prada turistului insetat de cuceriri post bellum.

Anglia, cu double deckers, cu black cabs, cu royal something, cu Barbour, Burberry si pacatosul Rover, cu iarba din Hyde Park si aerul tare de 6 dimineata cand mergeam pe jos pana la birou, cu ploile interminabile si griul din cer, cu vitrinele Fortnum & Mason si kitschul de la Harrods, cu calestile regale care m-au purtat intr-o poveste irepetabila, intr-o zi irepetabila, catre Buckingham, cu agitatia din Soho, cu vomele femeilor bete pe care le gaseam imbratisand languros stalpii in fiecare dimineata la pubul din colt, cu Sloane Square unde nu trecea o ora sa nu vezi un star, cu Holland Park si Chelsea, cu targul de vechituri din Portobello Road, cu cafeaua infecta dar berea magnifica din orice dugheana, cu targul de peste, cu fabuloasele privelisti de pe malurile Tamisei, cu Stratford upon Avon, cu mii si mii de locuri si lucruri pe care nu le-am vazut sau nu mi le amintesc acum. Sau nu mi le voi aminti niciodata.

Anglia e in urma acum. Dar ma gandesc la ea.

Advertisements

Written by Rares

May 28, 2008 at 12:09 am

Posted in Echo

7 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. relatia mea directa cu anglia a fost intotdeauna pe repede inainte. dar prima vizitia la londra a fost dragoste la prima vedere. o visasem din carti, mi-o imaginasem, asa umbroasa si verde si plina de viata. nu m-a dezamagit. mi-o doresc pentru o vacanta aminata an de an. visul raminne

    maria coman

    May 28, 2008 at 11:41 am

  2. Vai, vai, vai. Excepţional!
    Frumos, melancolic, trist, optimist, parfumat. Frumos.
    Cred că e timpul să dezvelesc şi eu o coajă mai veche…

    Off şi on topic, cum vrei: mi-e dor de Londra. Au trecut 13 ani.

    Pisicot

    May 28, 2008 at 11:43 am

  3. Maria, niciodata nu vei avea vreme de Anglia… gasesc in cuvintele tale experiente similare. Am vazut Londra in ’97 prima data: relatam despre infrangerea conservatorilor. A fost un vis… Chiar si dupa ce am regasit Londra, 5 ani mai tarziu, nu a mai fost la fel, desi la fel de coplesitoare. Am descoperit insa alte locuri, din ea si din arhipelag.
    Pisicot, cred ca parfumat e cuvantul care imi place cel mai mult ;)

    Rares

    May 28, 2008 at 3:13 pm

  4. coplesitoare…nu stiu daca mi s-a parut coplesitoare. new york-ul mi s-a parut coplesitor la prima intalnire. am invatat greu sa imi placa. londra a fost cea pe care o speram

    maria coman

    May 28, 2008 at 4:21 pm

  5. Eu sunt fericita pentru crampeiul de Londră vizitat sub îndrumarea unui ghid care nu era la primele explicaţii, fapt pentru care îi mulţumesc şi acum. Sunt invidioasă însă pe ghid care a apucat să vadă şi Anglia ne-turistică…aia pe care o vizitează cei care se încumetă să meargă ore întregi cu maşina, spre nord.
    Dar este timp şi pentru mine, sunt sigură!

    Monica

    May 28, 2008 at 11:15 pm

  6. si mie mi-a placut si imi va placea si in viitorul apropiat :).multumesc de invitatie, inca o data!

    Radu

    May 29, 2008 at 12:29 am

  7. Maria, e o copleseala si… o alta copleseala! in ny vin cladirile peste tine si te uimeste aventura umana vis-beton.
    Monica, Radu, placerea a fost de partea mea. o voi face mereu!

    Rares

    May 29, 2008 at 12:27 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: