push the button

rostul vieții e să râzi

Noptile

Intunericul este singurul loc in care ma intalnesc cu mine. Oasele imi simt carnea, carnea imi apasa muschii, nervii imi contracta muschii. Totul genereaza spaime, frici, dureri, placeri, morti, fericiri. Toate se duc in alte corpuri, nascute de mintea mea, in visul meu, facute din muschi, oase si nervi.

Intunericul este locul in care ma intalnesc. Ma descopar in vise ca si cum nu m-as cunoaste, ceea ce, de cele mai multe ori, ma trezeste. Pot muri sub rotile trenului neauzindu-l, in timp ce zgomotul pielii sub asternut ma face sa tresar. Sunt iepure si vanator in aceeasi secventa. Muschii mi se desprind de oase, ma descompun pana raman numai nervii sa aminteasca de fantasme.

Fictiunea consuma usor. Fictiunea ucide.

Intunericul e locul in care ma recompun. Pentru ca si intunericul ne compune. Inving adversari pe care nu i-as confrunta nici in vis, contemplu femei regizate, ma infig in fictiune si cresc in ea ca o capusa. Fiecare desprindere e sangeroasa si, ca mereu, fictiunea e cea care supravietuieste. Fantasma e inteligenta: ma sfasie si ma vindeca intr-o clipa. Intunericul, fantezia sunt mai echilibrate decat realitatea: ofera si cer deopotriva.

Pasiunile sunt frumoase pentru ca ne proiecteaza rezultatul asteptarii direct in fantezie.

Advertisements

Written by Rares

June 4, 2008 at 11:23 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

18 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. ca si in cazul primei pagini din ‘drumul cenusii’…citita acu’ un veac, senzatia’mi parcurgand ‘noptile’ tale e ca am descoperit cuvinte ale unor stari ..proprii stari. ceea ce e oarecum formidabil ca, in cinismul in care vietuim, cineva are curajul sa simta…

    eu

    June 5, 2008 at 12:17 pm

  2. nu mai stiu ce simt… mai degraba relatez. si nu mai stiu pentru ca imi e tot mai greu sa reactionez antitetic, adica sa ma apar de negru cu alb. sau invers.

    Rares

    June 5, 2008 at 1:13 pm

  3. Uşor tulburător…ce să zic?…
    Piesa e foarte bună.
    Referitor la ultima frază. Nu funcţioneză şi invers? Sau mă rog aşa ar fi frumos.

    Pisicot

    June 5, 2008 at 2:45 pm

  4. Functioneaza si invers. Tulburator, zici? Sper sa nu :)
    Cred ca sunt lucruri desprinse din bestiarul uman. Din fericire, bestia mea mi se pare ca are inca un chip uman. Ca socialismul.

    Rares

    June 5, 2008 at 3:45 pm

  5. Din fericire :)
    M-am liniştit, aş vrea să funcţioneze şi invers.

    Pisicot

    June 5, 2008 at 3:53 pm

  6. Chiar functioneaza. Si poate asta nu e asa de bine, atat vreme cat asociezi albul starilor pure. Dar cred ca avem nevoie de opusuri pentru a putea aprecia corect o “substanta”.

    Rares

    June 5, 2008 at 4:47 pm

  7. dar suna complicate si obositoare noptile tale! sa ai atata treaba nu are cum sa fie usor! si atunci vin si ma intreb: pai daca la mine lucrurile merg mult mai simplu si mai vesel de atat, am eu o problema? hmmm…

    miki

    June 5, 2008 at 10:27 pm

  8. or fi, miki. dimineata ma trezesc destul de odihnit :) nu risc un raspuns la intrebarea din coada; am avut o zi foarte urata…

    Rares

    June 5, 2008 at 11:26 pm

  9. ce e misto la zilele astea urate este ca trec imediat. si la oamneii normali si nedepresivi nu se intorc prea des. daca te consoleaza cu ceva, si eu am avut o zi urata rau saptamana asta. era marti, trei. marti, trei….şpe, as adauga eu. deci somn usor, rares. da’ usor, da? :))

    miki

    June 5, 2008 at 11:38 pm

  10. :)) mai, da’ chiar urata urata. nu m-a mai facut cineva tampit din liceu. acolo stiam ca raspund cu aceeasi moneda, pentru ca eram toti niste idioti. cand te face cineva tampit si trebuie sa NU-i raspunzi la fel, e foaaarte greu. si asta in fata unui consiliu plin care asteapta de la tine decizii echilibrate. o sa dorm lemn, ca nervii ma obosesc :D

    Rares

    June 5, 2008 at 11:41 pm

  11. ce tampit ala sa iti spuna tampit! intre oameni mari si responsabili nu se face asa. deci tampit e ala care spune si tu stii asta, ca doar nu esti tampit! :)

    miki

    June 5, 2008 at 11:53 pm

  12. nu e tampit; asta e alta problema. dar am facut eu ceva, probabil, care a declansat niste reactii foarte viscerale si brutale in el. ma rog, e trecut deja…

    Rares

    June 5, 2008 at 11:56 pm

  13. Oare pe noi insine ne regasim in intuneric sau gandurile noastre? imaginatia, dorintele… sau noi suntem acele ganduri, dorinte…iar in intuneric iesim la suprafata?

    Diana

    June 6, 2008 at 8:08 am

  14. noi suntem gandurile.

    Rares

    June 6, 2008 at 4:21 pm

  15. si daca e matrix, daca ce traim e fictiune, si gandurile, si lumina, ba chiar si intunericul? daca’s altele regulile? daca nu exista deloc reguli?

    ilinca dima

    June 6, 2008 at 10:19 pm

  16. :) ar fi bine? poate ca suntem o regula intr-o regula. si mai e ceva, trebuie sa ne gandim la extreme ca sa intelegem continutul: cand nu e nimic sau e totul cine stie/intelege/determina ce e nimic sau totul? iar o sa zici ca n-ai chef si ca revii. glumesc… :))

    Rares

    June 7, 2008 at 12:51 pm

  17. nu, acu am kef, da’s obosita c’am stat vreo opt ore in picioare la bookfest, c’avem stand acolo si doamna directoare s-a dus cu toace si sacou, da’ a vandut cot la cot cu aia micii :))

    eu ma raportez si la extreme, ca asa obisnuiesc sa vietuiesc, la extreme, ori ma plictisesc, ori ard, si la continut (daca vrei tu sa numeste asa ceea ce se alfa intre extreme) pen’ca nu ma enervez sau extaziez chiar asa din orice :)

    eu decid ce e nimic sau totul, chiar daca nu tot timpul stiu/inteleg/determin asta. uneori mai si gresesc. dar mi’am facut o regula din a nu privi inapoi decat atata timp cat mai e in raza mea vizuala. eu ma deplasez repede. daca ma uit in urma pierd directia. deci… next, please! :)

    ilinca dima

    June 7, 2008 at 8:54 pm

  18. :) ce randuri! multumesc…

    Rares

    June 8, 2008 at 1:04 am


Comments are closed.

%d bloggers like this: