push the button

rostul vieții e să râzi

O fotografie împreună

Mi-a bătut la ușă un om. M-am uitat la el. Avea o șapcă. Albastră cu o dungă albă. Într-o parte. Avea mustață. Putea fi un șofer. Mai vin pe la mine. Din greșeală. Nu era. Era poștaș. Mi-a dat un bilețel. Un aviz. M-am dus. Era un pachet. L-am adus. L-am desfăcut. Înăuntru era ceva. Un tremur.

Sunt mai multe specii de tremure, m-am documentat. E, de pildă, tremurul african, destul de rar și pe cale de dispariție, care te atinge cu două bătăi oriunde pe piele și te otrăvește teribil: spasme, vomă, moliciune. Pentru unele persoane poate fi fatală înțepătura. Chiar și atingerea. Tremurul olandez are aripi lichide și incolore, aproape invizibile – erau mai demult unele total invizibile – astfel încât nu-l vezi decât când e prea târziu, se strecoară printr-un por și gata. Se dilată pupilele, crește tensiunea, iar spasme, iar moliciune și vomă. Tremurul uzbek are ochii mijiți și vorba tare iute – e din ce în ce mai greu să te înțelegi cu el. În plus, e destul de greu accesibilă zona, iar rasa e pe cale de dispariție. Cu cât mai simpatice, cu atât mai letale, spun tremuriștii. Un exemplar chinez a ciupit o puștoaică de fese, săraca, a dat parcă strechea-n ea, a zăcut fix 28 de ani și 28 de zile, de se scriu și azi basme pe seama bietei copile – bietei femei, după fix 28 de ani și 28 de zile. Ce mai, e complicat.

Tremurul de Alaska are blană portocalie și umblă în grupuri pentru a se proteja de urși, singurii care sunt imuni la teribila mușcătură a tremurelor de orice fel.

Cum dresezi un tremur, totuși? Am cumpărat o lesă, în primul și-n primul rând, prin Pagini Galbene. Sunt destul de mulți specialiști în îngrijirea tremurelor pe piață. E chiar competiție acerbă, aș zice. Lesa era numai buna, nici nu strângea până la sufocare, dar nici prea multă libertate nu dădea tremurului meu. Cu răbdare, tremurul a învățat să doarmă, să mănânce, să uite. Instinctele ucigașe îi rămân, să nu vă lăsați păcăliți!

Mâncare specială. Magazin de tremure. Paturi de tremure (doar nu era să-l țin în cușcă!). Haine pe comandă, că o să vină frigul.

L-am scos în parc. L-am arătat prietenilor: teribil ce s-au mai distrat! Ia, ciupește aici!, țipa dementă o amică. Naa, tremurul nu înțeapă oricum și pe oricine. Pielea trebuie să fie pregătită, ademenitoare, inima să fie slabă, omul în genunchi și cu mintea aiurea.

(Am uitat de tremurul palestinian care, pentru a se adapta condițiilor de război, a căpătat un pigment arămiu și are câteva pete alb-negre în zona capului. Tremurele din zona israeliană sunt pistruiate și unele au chiar un fel de perciuni. Mortale, și ele.)

Vomam. Spasmodic. Sună. Mă ridic. Amețesc. Ajung la ușă. Omul cu șapcă. Albastră. Putea fi inginer. Nu era. Era poștaș. Același. Ce vrei? Îl vreau înapoi. E pe cale de dispariție, șefu’, tre’ să ajungă la toată lumea. Avea mustață. Putea fi șofer. Nu era.

I l-am dat, cu lesă cu tot.

N-am apucat și noi să facem o fotografie împreună.

Advertisements

Written by Rares

November 17, 2010 at 11:55 pm

Posted in Episoade

Tagged with ,

5 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Bine c-ai scapat de data asta.
    As mai scrie un rind sau doua, dar suna cineva la usa. Scuza-ma nitel.

    Samuel

    November 18, 2010 at 1:06 am

    • Da, a fost cumplit. La un moment dat am vrut să mă duc la o clinică din străinătate.

      Rares

      November 18, 2010 at 7:54 am

  2. Deci, ai revenit pe bune? Ca să știu să mă mut aici. :) La loc, adică.

    cristian.sirb

    November 18, 2010 at 11:52 am

  3. Am revenit. Definitiv. Te ajut cu mutatul, dacă vrei. Sunt experimentat :)

    Rares

    November 18, 2010 at 12:02 pm

    • Dar eu cum fac să scriu, la rându-mi, pe The Chronicle – acum că bookblog.ro s-a dispensat de „serviciile” mele? Poți să-mi scrii pe e-mail eventualul răspuns. :)

      cristian.sirb

      November 21, 2010 at 12:30 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: