push the button

rostul vieții e să râzi

şrapnel

când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când dormiţi de-a-n picioarelea ce frumoasă e lupta îmi spuneai eu nu sunt frumoasă îţi răspundeam şi te împungeam cu sânii mei puştile mele cu baionete roz rotunde şi tari ce mult e de când ai plecat mi-ai scris o singură dată sunt bine mi-ai scris şi uite acum cum încerc să-ţi spăl sângele ăla de pe obraz care parcă nu-i al tău vineţiu deja aproape uscat e ca în documentarele alea despre deşert pe care le-am văzut împreună ridurile pământului îmi spuneai dar te gândeai deja la război eu n-am patrie îmi spuneai nu înţelegeam nu înţeleg nici acum uite patria ta şi îţi aşezam palma pe pântecul meu mă închideam peste tine ca un comando în teritoriile ocupate te înfigeai în mine ca un obuz de mortieră rafale de degete mă strângeau de coapse totul era un teatru de război mii de grenade aşteptau cuminţi în pieptul meu să le scoţi cuiul ai plecat şi m-ai lăsat aşa neexplodată şi vai ce-ţi mai curge sânge acum chiar că sunt îngrijorată cum o să te curăţ ce-o să zică lumea m-ai lăsat aşa neexplodată cât mai durează războiul ăsta stupid omoară-i odată pe toţi cu grijă fără cruzime aşază-le capetele frumos pe pământ iubitele femeile şi mamele lor trebuie să îi recunoască şi vino odată să facem copii sau să nu facem dacă nu vrei să luăm canapeaua aia bej şi să ne uităm la documentare despre deşert despre talibani şi bin laden despre obama şi conspiraţii despre amprenta de carbon doamne ce-ţi mai curge sânge să nu mori doamne fereşte mai avem atâtea de făcut şi-ţi place războiul acasă ce să faci n-o să mă explodezi toată viaţa şi-atât şi uite cum ne-am făcut şi familie şi casă şi nepoţi odată cu dâra ta de sânge te-am strâns între copasele mele visai tranşee te-am ascuns sub pletele mele ce acoperire mi-ai spus tânguindu-te după camarazii tăi morţi care nu au ajuns la timp la camuflaj ce mult a durat războiul ăsta dar nu poţi să mori aşa eu vreau o slujbă frumoasă şi m-ai lăsat neexplodată şi abia te cunoscusem

Advertisements

Written by Rares

December 7, 2010 at 10:46 pm

6 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. dependenta de tragaci?

    clem

    December 9, 2010 at 9:18 am

  2. Nu, eu tot vreau să trag în dependenţă.

    Rares

    December 9, 2010 at 10:09 am

  3. in transee ducem cel mai aprig razboi

    icecream

    December 9, 2010 at 10:55 am


Comments are closed.

%d bloggers like this: