push the button

rostul vieții e să râzi

veioză de vânzare

Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la fel de tocit), am privit cum îmi creşte părul în cele mai neobişnuite locuri, am scris noaptea poezioare de amor, am plâns.

Cu veioza asta am colindat lumea, am stricat primul televizor Olt (alb-negru) după ce am încercat să prindem bulgarii, ne-am uitat la Teleenciclopedia, ne-am rugat să reuşim în viaţă, am zugrăvit, am dormit verile cu obloanele lăsate, am înjurat câinii, am primit vederi de la Costineşti de la fata care mi-a dat prima dată sânii, am construit cazemate şi icoane, am plâns morţi, am plecat la război. Am jucat poker pe bani, apoi table, apoi remi. Cu veioza asta am învăţat să mă lupt şi să fug. Am învăţat la mate. Am jucat şah. Am construit prima praştie. Am lins acadele “Stop” din Germania Federală. Am băut suc de soc. M-am bărbierit şi am ejaculat prima dată (istoric, mai întâi am ejaculat şi după aia m-am bărbierit). Veioza asta m-a văzut fugind într-un suflet pe geam, la discotecă. Veioza ne-a privit jucându-ne cu soldaţii, cornetele, apoi puştile, săbiile. Veioza asta mi-a văzut prima bicicletă şi mi-a ros tenişii de la Drăgăşani. Am stricat primul ceas cu 7 melodii. Apoi unul cu calculator, negru.

Veioza e roşie, are un abţibild cu John Travolta, şi e ca nouă. De curând i-am schimbat becul. Ofer şi becuri la schimb.

Cu veioza asta am sărutat prima fată, am minţit pentru prima dată, am visat că ajung mare tenisman, apoi pilot, apoi, scriitor şi acum dumnezeu ştie ce-oi mai visa, cu ea am plâns de-atâtea ori, am aspirat (covorul), am vrut să mor, am vrut să trăiesc la limită. Veioza asta mută mi-a cântat Queen, Pink Floyd, Garbarek, CC Catch, Peter Gabriel, Bad Boys Blue, Modern Talking, Take That, New Kids On The Block, Snap, Milli Vanilli, poveşti nemuritoare, Lampa lui Aladin. Veioza asta nu a adormit niciodată când mi-a fost rău.

Mă iubeşte ca un câine.

Are un braţ nichelat, curb, arcuit ca spinarea unei femei frumoase ce-şi stoarce pletele deasupra unui râu. Femeia asta frumoasă mi-a făcut de atâtea ori geamantanul.

Advertisements

Written by Rares

December 16, 2010 at 6:14 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,

26 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Eu as cumpara-o , pe cuvint , pare de mare incredere si la cite a vazut e nepretuita, insa nu stiu ce-o sa ma fac cu a mea. Va fi geloasa .

    monica

    December 16, 2010 at 6:44 pm

    • Cu siguranţă trebuie s-o cumpere cineva care nu are…

      Rares

      December 16, 2010 at 7:09 pm

  2. unde e poza? nu te cred pe cuvant ca ea poate fi asa extraordinara. a fost martora unei vieti :)

    Elza

    December 16, 2010 at 7:30 pm

  3. Nu-i mai bine să vinzi geamantanul gol şi să păstrezi veioza?

    Zvârluga.Bond

    December 16, 2010 at 8:18 pm

  4. Na! Pentru autenticitate, verifică-l pe Travolta.
    Zvârluga, nu, că geamantanele n-au văzut nimic, deci nu sunt vinovate.

    Rares

    December 16, 2010 at 8:29 pm

  5. eu ti’o cumpar si ti’o daruiesc. nu se poate sa te desparti de ea!

    Monica

    December 17, 2010 at 2:27 am

    • Monica, sunt copleşit :) Acum trei zile chiar voiam sa vand ceva – nu tin la el (la obiect) – şi prietenul interesat voia să-l cumpere să mi-l dea înapoi. “Dacă nu ţi-ar fi trebuit, nu l-ai fi cumpărat”, a zis. Nu l-am mai vândut, hehehe… Mulţumesc.

      Rares

      December 17, 2010 at 10:59 am

  6. Ehei Rares,
    veioza ta mi-a umplut seara mea geroasa cu toate culorile serilor fericite de odinioara si iti multumesc nespus pentru asta. Am avut si eu, in apartamentul meu din Berceni o veioza identica cu a ta, dar eu nu am avut intuitia de a o lua oriunde cu mine, asa ca a ramas acolo impreuna cu stolul de clipe frumoase ce au gravitat in jurul becului ei.

    Radu Moca

    December 17, 2010 at 5:45 am

    • Radu, n-a fost intuiţie, a fost context. Norocos. Urăsc să car lucruri după mine. Sunt ca nişte ghiulele atârnate de suflet. La un moment dat, când vrei să te “mişti” mai liber, te freci până la sânge de ele.

      Rares

      December 17, 2010 at 11:01 am

  7. stiu. veioza asta (rosie?!?!) sigur a prins si momente cand nu folosea la nimic. (cand se lua lumina si invatai la lumanare ori felinar ori… ) :)

    Elza

    December 17, 2010 at 7:46 am

    • Elza, normal că a prins momente de întuneric. Dar a fost acolo… Deci folosea la ceva.

      Rares

      December 17, 2010 at 11:02 am

  8. dar ea, in filamentul ei, mai vrea sa lumineze?

    clem

    December 17, 2010 at 8:32 am

    • Pfuai, Clem, e ca nouă, nu zisei?

      Rares

      December 17, 2010 at 11:02 am

    • ups..scurt-circuitul noului nu (ma) mai tenteaza…lasa’i amprenta de vechi..e cu stil!

      clem

      December 17, 2010 at 3:04 pm

      • E “ca” nouă. :D

        Rares

        December 17, 2010 at 3:33 pm

      • mamaia, femeie hotarata, ca orice persoana de 87 de ani, trecuta prin alea toate, a declarat: vand vaca! mi’a fost buna, am fost si io buna cu ea..da’ gata!!!
        …apare repede si cumparatoru’/vaca recunoscuta pe plan local/… cat vrei pe ea, mamaie? pai, deh, stiu si io…daca era mai buna, ceream mai mult..da’ vezi dumitale, vaca mea nu e chiar asa cum ai auzit. acu’ chiar schiopata, si de durere laptele e pe duca… de mancat nu prea vede sa mai manance….omul pleca facandu’si cruce… mamaia mea, stergandu’si mainile de ‘pestelca’ isi vorbi – eh…chiar vaca mea e pentru oricine?!

        clem

        December 17, 2010 at 3:59 pm

  9. e prea scumpa

    icecream

    December 17, 2010 at 8:53 am

    • icecream, fă şi tu un preţ…

      Rares

      December 17, 2010 at 11:02 am

      • pretul este absolut indecent, fac troc, iti dau o camasa de-a mea care a trecut prin multe batalii si despre care ti-as povesti daca ar fi blogul.

        iceream

        December 17, 2010 at 11:41 am

  10. Nu nu, nu vreau să îmbrac cu bătăliile altora. Sunt mai laş, aşa… Veiozele sunt mai univoce.

    Rares

    December 17, 2010 at 3:34 pm

    • ti-am zis doar, is saraca.

      icecream

      December 17, 2010 at 3:38 pm

  11. Dai şi haina de pe tine.

    Rares

    December 17, 2010 at 3:49 pm

    • ce nu fac eu pentru o veioza.

      icecream

      December 17, 2010 at 3:55 pm

  12. Clem, până şi Ulise a vândut scroafa. Eu de ce n-aş vinde veioza? Sigur, nu oricui. Să fie de familie bună.

    Rares

    December 17, 2010 at 4:26 pm

    • ai inceput sa pui conditii si nu e bine. discriminezi. sa hotarasca pretul, ce treaba ai tu cu familia? protestez.

      icecream

      December 17, 2010 at 4:41 pm

  13. Protestezi degeaba. Pot pune condiţii cât mai e a mea. Poate nici n-o s-o mai vând, na.

    Rares

    December 17, 2010 at 4:50 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: