push the button

rostul vieții e să râzi

să fim serioşi, urbani

îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre

îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre

îmi plac ferestrele cu poveşti

îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse

îmi plac perdelele numai atunci când se mişcă la atingerea cuiva nevăzut

îmi plac curţile strâmbe

îmi plac străzile care ştiu să trăiască pustii

îmi plac pustnicii care pot să trăiască pe stradă

îmi plac oamenii strâmbi, cu case cărunte şi curţi ascunse

îmi strâmbă casele cărunţii din curţile pustii

îmi plac poveştile în care oamenii aşază oraşe

îmi plac pustnicii cu perdele nevăzute care se mişcă la atingerea oraşelor pustii

îmi plac portocalele negre din oraşe roşii

îmi plac trotuarele curbe ce poartă femei cu spinarea dreaptă

îmi plac femeile trotuarelor care-ţi îndreaptă spinarea

îmi plac poveştile cu spinări

îmi plac capitalele turtite în viniluri

îmi plac vinilurile turtite pe spinare în spatele perdelelor mişcate nevăzut de pustnici strâmbi şi cărunţi

îmi plac oraşele portocalii cu miezul fierbinte, vâscos

îmi plac trotuarele vâscoase care poartă oraşe pustii

îmi plac felinarele indigo pe care le mişcă din spate luminile pustnicilor cu femei drepte

îmi plac bărbaţii care caută străzi pe cer

îmi place cerul bărbaţilor iarna

îmi place iarna cu spinările drepte înfipte în curţile caselor purii

îmi plac oraşele bătrâne care gestează poveşti despre ferestre

îmi plac ferestrele care închid oameni

îmi plac brunetele din oraşele blonde

îmi plac blondele fără perdele, pline de pustnici pe spinare

îmi plac oraşele care nu mă vor

îmi plac străzile pline lumină copiată la indigo

îmi plac felinarele brunete şi mirosul de pâine de la cinci dimineaţa

îmi plac trotuarele sub care trăieşte moartea

îmi plac poveştile cu perdele decorate cu peşti cu gura căscată ca nişte porţi strâmbe

îmi plac oraşele infernale în care mă pot simţi o clipă înger

îmi plac îngerii strâmbi care trag perdelele celor care scriu poveşti

îmi plac roşcatele care mă cară în spinările lor drepte prin tot oraşul

îmi plac beţiile crunte din oraşele cărunte în casele mărunte cu pustnicii-n frunte

Advertisements

Written by Rares

December 20, 2010 at 11:43 pm

Posted in Episoade

Tagged with , , ,

10 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. zau?

    Dodo

    December 21, 2010 at 12:48 am

  2. ah, ca bine-ai picat! poate-mi zici si mie ce-i aici, te rog: http://www.facebook.com/album.php?aid=2065899&id=1075209735 multumesc frumos si respectuos.

    Paula Negrea

    December 21, 2010 at 12:50 am

    • Cu siguranţă le mişcă cineva.

      Rares

      December 21, 2010 at 1:15 am

  3. da, ce mai veste
    în fereastră
    miroase a poveste

    Zvârluga.Bond

    December 21, 2010 at 5:30 am

  4. ce multe iti plac tie… cred ca intr-un cuvant, iti place viata :)

    Elza

    December 21, 2010 at 8:20 am

    • Neeeh, doar portocalele negre.

      Rares

      December 21, 2010 at 7:07 pm

  5. unde sunt locurile astea?

    vreauultimulloc

    December 21, 2010 at 9:49 am

    • Peste tot… îl vrei pe ultimul?

      Rares

      December 21, 2010 at 7:06 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: