push the button

rostul vieții e să râzi

Compania Celor Mai Îngrozitor de Frumoase Lucruri (R.L.)

am rezolvat destul de rapid cu actele nu mai există o companie înregistrată cu acest nume! cred şi eu că nu există, am căutat o nişă în care să nu am concurenţă, ce fericit trebuie să fiţ’, domnule! mi-a zis angajatul de la Registrul de Acte pentru Companioane de Mică şi Redusă Dimensiune, da, zic eu în gândul meu, ce fericit trebuia să fiu!

am căutat compania asta ani, poate chiar zeci de ani, credeţi-mă… am încercat să intru într-o afacere cu lemn preţios şi condimente, toate aduse tocmai din Mesopotamia, vai, ce concurenţă! mi-au prăduit corăbiile, mi-au omorât familia, m-au urmărit prin păduri, mi-au ars cetăţile, concurenţă, dură, nu glumă, apoi am intrat în comerţul cu nucă de cocos de Ialomiţa, concurenţa nu era foarte mare (până la urmă nu culege aşa de multă lume cocosul de Ialomiţa), dar piaţa, piaţa! piaţa era practic inexistentă, dragii mei, am dat faliment în câteva zile şi eram aşa de bucuros că nu mai avea nimeni în ţara asta uitată o Companie de Extras Cocos din Nucile de Lapte de Cocos de Ialomiţa, apoi am vândut conuri de brad de diametre mici şi foarte mici din periferia Uralilor, nici asta n-a mers, m-am lovit de mafia cosacilor, apoi a husarilor, nici hunii n-au stat cu mâinile-n sân, eram urât şi căutat din inima Prusiei până în Caspică, la Baku, nici cu delfinii de pustă nu mi-a mers, nici zebrele cu gât încolăcit n-au fost o afacere prea bună, iar despre praful de puşcă de tras o duşcă ce să mai zic…

când credeam că Hermes e orb şi graţiile lui nu vor trece vreodată prin patul meu, am fost lovit de inspiraţie, de ce se teme cel mai mult lumea? de ce fuge mâncând pământul? ce provoacă teribile chinuri, stări de leşin şi greaţă? ce poate fi cumplit de dulceag şi insuportabil? îmi merge excepţional de-atunci, probabil că în primăvară îmi mai deschid un magazin, undeva în Amsterdam, sau în Potsdam, sau într-un alt oraş care se termină cu “dam”, afacerea mere ca pe roate, am monopol, clienţi fideli, am început să şi export

la anul vreau să intru piaţa tristeţilor cvasi-remediabile sau remaiabile şi mi-aş încerca norocul şi în creşterea plopilor cu pelerine, am spirit de antreprenor, ce vreţi?

sunt atât de bogat încât o să cumpăr de la nordici Fabrica de Poveşti Insurmontabile

cu tot cu anexe şi firmele căpuşă

ce fericit trebuie să fiţ’! zău?!

Advertisements

Written by Rares

December 25, 2010 at 4:45 pm

One Response

Subscribe to comments with RSS.

  1. ingrozitor de frumos… :)

    Elza

    December 25, 2010 at 8:07 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: