push the button

rostul vieții e să râzi

spaţiul schengen

te rog, dacă poţi, mută-ţi turma asta de elefanţi veninoşi un pic mai încolo: mă strâng coastele din cauza lor, uite, sunt plină de vânătăi!

te rog, dacă poţi, mişcă-ţi mormanele astea de bărbaţi morţi mai la marginea patului: am nevoie să respir în linişte, ţi-am zis de-atâtea ori…

te rog, dar numai dacă poţi, împinge cutiile astea cu vechituri – nici nu ştiu ce mai faci cu ele, parc-ai trăi în trecut, nu lângă mine – un pic mai spre genunchi, să mă pot aşeza pe ele fără să mă rănesc, la rugăciunea de seară: ştii cât contează pentru mine mirosul de tămâie şi nava unei biserici.

te rog, numai şi numai dacă poţi, adu-mi două cascade şi-o farfurie cu gem de fraţi bătrâni, şi-apoi mută-ţi camioanele astea cu rochii de mireasă mai spre stradă: nu se văd ferestrele şi ştii cât de mult vreau să văd meteoriţii căzându-ţi pe spate când adormi.

te rog, dragul meu, dimineaţă să-mi pui în cafea Tigrul şi Eufratul, dar cumpătat, să n-o eufrezi prea tare: data trecută a ieşit prea tigrată şi ştii cât de mult contează să încep ziua cu o cafea pe gustul meu.

te rog, draga mea, să-i speli pe picioare pe toţi, dar pe toţi soldaţii care ne sapă fântâni în curte cu o frenezie şi dedicare ce nu au nimic în comun cu eroismul: poate cu erotismul.

te rog, dacă poţi, să închizi camera radio când pleci: ştii cât de tare mă deranjează să aud şanţonete bizare, fără nicio noimă, tocmai eu, care sunt o divă totalitară fostă ex-sovietică.

te rog, daca vrei şi poţi, să nu te mai îmbraci în cămaşa asta de noapte: sârma ghimpată îmi provoacă alergii dacă intră suficient de puternic în carne.

te rog, iubitule, nu uita să încarci puştile înainte de rondul de noapte: data trecută am ratat zeci de furnici migratoare din cauza ta şi ştii cât de mult urăsc să fiu certată la serviciu, după cart.

te rog mult, mult de tot să iei cu tine când pleci stivele de scrisori pe care ţi le-am scris: o să ajungă altfel în arhivele statului şi nu cred că ţi-ar plăcea să te vadă lumea dezbrăcată la vârsta asta.

te rog, dragul meu, ia fotografiile astea voalate cu tigri tirolezi superiori: am nevoie de mai mult spaţiu pe şevalet. am un negru pe care vreau să-l fac valet.

te rog, iubita mea, nu mai insista.

Advertisements

Written by Rares

December 29, 2010 at 8:22 pm

5 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. unde e fotografia?

    (Posted in Ficţiune, Photography)

    Elza

    December 29, 2010 at 8:58 pm

  2. hai ca nu mai insist atunci… :)

    Elza

    December 30, 2010 at 7:48 am

  3. Bine te-am gasit :)

    Imi place imposibilul ingramadit in posibil.
    mmmmmmm….imi place ce scrii.
    Mai trec…

    sophie

    December 30, 2010 at 1:15 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: