push the button

rostul vieții e să râzi

ce ne purtăm anul ăsta

este evident că revinde moda durerilor cu plelete împletite la spate în codiţe sau părul strâns într-un coc cochet, pe parchet, în debara, în patul din dormitor sau din bucătărie. codiţele se leagă în ochiuri largi în care putem prinde, după gust, trenciuri la un singur rând de nasturi, alendeloane în culori castel, îmbrăcăminte veştedă de ploaie. dar nu exagerat, ca să nu ne-ndoaie.

anul ăsta vom purta amăgiri cu sânii mari – da, se pare că revine şi această tendinţă, spre disperarea uitărilor anorexice, complice, rapace – pe care-i vom acoperi cu lenjerie invizibilă şi totuşi fermă adusă tocmai din ţara lui je te soutiens. vom da iama cu toţii în raioanele cu bucurii mici, la solduri, să ni le prindem la şolduri. cum altfel. ne vom întoarce la pantofii din piele de bizon reciclabil, doar cât să ne amintim că suntem vânători nu vânat. vom îmbrăţişa, preferabil cu ambele braţe, moda cerceilor filosofali, infinit de lungi, de culori umorale, care vor cădea pe umerii noştri translucizi, numai bine asortaţi.

vom lăsa pielea la vedere. dada. vom arăta tuturor urmele victoriilor şi înfrângerilor noastre, ne vom rimela şi contura momentele de referinţă, ne vom ruja anticipativ sexele, ne vom înfige vărfuri de săbii strălucitoare în coapse, în braţe, ne vom lipi solzi fosforescenţi (fără a exagera cu luminozitatea, totuşi) pe spinări. la gât vom purta drept accesorii cutii minuscule cu lucruri dintr-o altă viaţă, scrisori de amor, fotografii dintr-o vacanţă.

la vară, anotimpul marilor transpiraţii, ne vom lăsa aspiraţi de un nou curent în modă, spun experţii: travestiul. vom fi din nou ceea ce nu am fost niciodată, lumi oferite pe tavă, fripturi în sânge, ne vom coase singuri singurele haine pe care le vom îmbrăca, totuşi mult prea dezgoliţi în anotimpul marilor transpiraţii, ne vom sculpta şireturile în cizmele noastre de piatră cumpărate din greşeală cu un număr mai mic, ne vom arunca în pielea altora cu acceaşi voluptate ca acum şaizeci, op’zeci de ani (când a mai fost moda asta, dacă nu mă-nşel).

toamna ne va prinde înveliţi în togile noastre demenţiale, ameţitoare, imperiale, vom fi dictatorii micilor noastre vremuri închise într-un paralelipiped de uşile unui autobuz, ne vom face complimente pentru minunatele coafuri în nuanţe incolore. togi în care vom putea căra deopotrivă molii şi fluturi, viermi şi mierle, şobolani şi şoimi. vom purta aceste togi splendide, încărcate folositor cu toată inutilitatea noastră pe care ne place s-o expunem în special toamna, până spre iarnă, când lucrurile se vor schimba dramatic.

iarna viitoare ne vom încrusta ninsori pe piele, vom fi nevoiţi să ne arătăm gâturile sălbăticiei, să ne simtă sângele cald prin artere, să ne bijuterim în jurul taliei cu nenumărate cordoane polare reci şi seci, dar minunat de tăcute şi izolate. bărbaţii trebuie să revină la căciulile întunecate şi umede în care se vor simţi, în funcţie de legăturile curelelor, ca-n mamele sau amantele lor, în timp ce femeile vor purta chiar capete de bărbaţi în pantaloni mulați, capete pe care puteți să le împodobiți în cele mai creative moduri.

va fi un an frumos.

(foto: București, 2004)

Advertisements

Written by Rares

January 15, 2011 at 12:40 pm

%d bloggers like this: