push the button

rostul vieții e să râzi

hmmm… îhmmmhmîmmmhmm…

patruzecișidouă de fluturese purtând minijup gurile le rup dansează turbate în jurul lămpii oricât te-ai strădui să asculți nu se aude nimic camera nu e străbătută de niciun sunet fluturesele dansează în tăcere hâmâind un cântec de rotit în jurul lămpii hmmmhhmmmhmhmhmmmhmmm

suntem martori involuntari ai tot felul de miracole mărunte ușoare ridicol de nevăzute și minuscule furnici care-și curăță antenele furnici stând furnici în autobuz întorcând capul după un afiș vreau să mă opresc într-un oraș unde oamenii au vreme pentru miracole mărunte să putem pierde câteva secunde privind un strop de transpirație alunecând pe ceafa transpirată a unui băiețoi biciclist să cumpărăm înghețată doar s-o privim plângând furnici care beau apa unui lac miliarde de furnici care toată viața lor imaginați-vă! beau cel mult o cană de apă (poate fi și de tablă) chiar acum în timp ce vă scriu un melc face călătoria vieții lui prin grădina unui popă trist

vreau să găsesc un oraș unde pot să stau liniștit în spatele unei cafele de unde pot privi firul de păr de pe ceafa unei fetișcane cum se ridică semeț când fetișcana se închipuie îmbrățișată de băiatul după care tânjește să întorc capul după bătrâni care trec prin lume ca niște coji uscate să întorc capul după afișe lipite de furnici care se dau în spectacol un oraș în care cartiere întregi fac amor cu fereastra deschisă poți cânta la pian apăsând pe clapele luminate ale ferestrelor cu tonuri și semitonuri uite-acolo un diez deci du-te un pic mai sus unde, la etajul opt?!

un oraș fără plajă dar să-i vezi pe toți scoțându-și nisipul din pantofi după călătoriile nocturne să am vreme măcar un sfert de oră dimineață de dimineață să mă uit la soare sau la nori sau la cer sau la femei cu pieptul plin care alăptează furnici orfane un oraș în care să fie înghesuială la poștă bătaie pentru timbre plicurile să se vândă pe sub mână posesorii de stilouri să fie mai-marii orașului să ne ținem discursuri despre bursuci și pete cafenii pe piei de căprioară despre evoluția cursurilor râurilor să plângem înaintea durerii dar să nu îngenunchem să murim mândri ca niște furnici care-și curăță antenele

suntem patruzecișidouă de fluturese obraznice purtând minijup dansând în jurul lămpii un cântec care sună cam așa hmmmhmhmmmmmhmhmmmmmîmîmmmmm n-avem cum să ratăm cele mai importante lucruri din lume noi suntem cele mai importante lucruri din lume suntem micile ratări transparente suntem iubirile diluate și pierdute în râul ăsta mare care străbate orașul

vreau să găsesc un loc în care se termină toate orașele încep toate râurile furnicile poartă ochelari de soare și pălării șic aglomerație mare la poștă domnule suntem patruzecișidouă de fluturese fuckin’ sexy care încercăm să găsim fiecare câte un cuvânt pentru fericire chiar aici în jurul lămpii din camera fără niciun sunet orașul în care avem fiecare de la furnică până la munți câte o mică explozie pe zi și dimineața ieșim moi ca niște prune fierte și înfipte în niște delicioase găluște să privim câteva minute soarele apoi mai explodăm o dată așa din nimic râdem ca niște tâmpiți și ne facem bine/rău unul altuia bucuroși că am găsit orașul ăsta din care încep toate râurile

în lift dau peste niște furnici care lipesc un afiș cu un spectacol de dresaj canin

de fapt suntem martori invizibili ai unor evenimente majore cum ar fi ziua în care o furnică învață să stea picior peste picior să te ia peste picior sau să-și ia picioarele-n spinare

eram patruzecișidouă de fluturese al dracu’ de nebune cărora ne plăcea lumina din orașul ăla în poduri locuiau oameni care reparau gramofoane pe râuri pluteau libelule sălbatice și foarte acrobatice mirosea a rahat de bursuc dar pădurea era aproape și erau foarte mulți arțari furați de la niște țari cu care intrasem în război pe la 1720 și ceva când a trebuit să asistăm neputincioși la ridicarea Sankt Petersburgului

dar eram al dracu’ de frumoase așa în jurul lămpii trăind minusculul nostru miracol din camera mută

și vom exploda și vom exploda și vom țipa și vom țipa

hmmmhmhmmmmmhmhmmmmmîmîmmmmm

noi suntem cele mai importante lucruri din lume patruzecișidouă de sinonime ale fericirii

(foto ©Rareș Petrișor)

macro kingdom III from clemento on Vimeo.

Advertisements

Written by Rares

February 10, 2011 at 10:40 pm

Posted in Episoade

Tagged with , ,

%d bloggers like this: