push the button

rostul vieții e să râzi

pauza de masă

sună

să plecăm

să nu ne mai întoarcem

să nu ne mai întoarcem spatele

să întoarcem stilourile împotriva vremii

să nu ne mai întoarcem din pauza de masă

să ne urcăm într-un avion către Noua Zeelandă

să ne urcăm într-un tren minuscul care să-ncapă în ureche

să mergem așa, ca proștii, cu valizele mereu la noi, ca pregătiți de război

să nu știm decât noi de unde pleacă zâmbetul ăsta patologic, dement, ars de soare

să ne urcăm în spatele unor cărăbuși portocalii, zboară, cărăbușule, zboară

să dăm nervoși din picior când nu mai vedem trenurile, avioanele

să ne crească păr de cămilă în nări și nisip sub unghii

să nu ne mai întoarcem în camere, în pereți

să nu mai auzim ceasurile, opririle

să ne simțim hărțile-n piele

să ne vizităm mai des

să ne circulăm

să tot fim

să fim

 

 

Advertisements

Written by Rares

February 11, 2011 at 6:41 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

Tagged with ,

%d bloggers like this: