push the button

rostul vieții e să râzi

anemometru

aerul e tot ce rămâne

aveți așa un aer, doamnă, nu știu cum să vă spun

avea aerul că-l încurcam

plutea prin aer ca la auzul celui mai delicat poem

ești în aer, băiete

lăsa în urmă un aer uscat

aerul se porni învârtindu-se

vestea îi aruncă în aer toate planurile

e ceva în aer, desigur

îi lipsea o gură de aer

domnule, sunteți aerul meu

din aer să fi fost

aerul e de vină

un om care pleacă e o cameră neaerisită

avea un aer indiferent

curenți de aer cald o purtau spre țărmuri noi

aerul îi frunzărea ușor faldurile

îi trecu mâna prin păr mai ușor decât aerul

aerul rece înălță rapid câteva dealuri de piele pe brațele ude

trecu mai departe cu aerul că oricum nu-i pasă

pungi pline cu aer dansau dimineață

aerul stătea în sfârșit locului

avea un aer neliniștit

aerul i-a fost fatal

cât mai credeți că pot tolera aerul dumneavoastră insolent?

doborât în aer

(foto ©Rareș Petrișor, București, 2011)

Advertisements

Written by Rares

February 20, 2011 at 6:47 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

Tagged with

%d bloggers like this: