push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for March 9th, 2011

o cizmă cântă soul (cu pești)

Nimic mai simplu. O cizmă e o cizmă, în fond. Poate un bot mai special. Poate un toc mai șic. Mai mic. Poate o talpă subțire. Un calapod extravagant. Poate arcușul unui violonist pierdut în fermoar. Poate munca schimbului trei care lucește de transpirație în lacul pielii. Poate un geamăt prins într-un fald. Poate un defect la coasere. O cusătură imperfectă. Poate o uluire în încremenirea cu care cizma plutește între aer și asfalt. O cizmă e o cizmă. Nu e o clismă. Nu e o cruzime. E o cizmă. Pielea ei poartă mirosul cald al unui picior. Căptușeala, amprenta unei tălpi jenată să calce liberă sub cerul liber. O cizmă e o mănușă. Să înconjurăm cizma cu brațele. Să-i ocrotim viața. S-o privim năuciți de tandrețe cum adoarme rezemată un pic de zid, ca și cum ar fi obosită. Rostul ei să alerge. Să tropăie. Să bată cu putere în podele până iese colbul din ele, ca șoaptele dintr-un trup îndurerat. O cizmă e o cizmă. S-o-nconjurăm cu două rânduri de bancnote vii. De bancuri de pești care stau pe vine, pândind momentul prielnic pentru a țâșni în aer odată cu vârful ei. Undeva, mai spre vârf, în spațiul acela turtit unde numai cinci degete pot fi extrem de intime, e un concert Sam Cooke: Iwasbooooornbytheriveeeeer. Degetele: itsbeeenaloooon’timelooon’timecomiiiin’. O cizmă e o cizmă, desigur. Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 9, 2011 at 10:19 pm