push the button

rostul vieții e să râzi

movom

cred că am fost cât se poate de limpede când am spus că ne așezăm mult mai temători pe un cearșaf curat tragem cu dinții de viață să ne dea porția de pete da da dați-mi găleata mea cu mizerie s-o arunc prin casă s-o consum să mă știu tăvălit călcat în picioare sunt o mătură în brațele vânjoase ale vieții sunt o notă disonantă în cântecul ei fals veni-va un dirijor ratat să mă șteargă să mă așeze în frumoasa ordine a haosului de ce să-mi spăl dinții de noroi de ce să ne curățăm trupurile de piele uscată șerpilor ce sunteți hahaha ce bine-ai zis-o cred că am fost cât se poate de limpede că ne vom lăfăi mereu într-un așternut murdar fără să ne mai gândim la gustul amar de a doua zi până la urmă și țigările sunt amare pâinea mucegăită vom privi asudați știrile din japonia vom aștepta alte și alte seisme ne vom gândi deja la următoarea trădare vom visa fluturi mov movom cădea în propriile abisuri săpate cu sânii cu piepturile noastre goale cu mișcările noastre arcuite cu care ne-am construit coconul transparent al indiferenței fie ce-o fi până unde-o fi la ce-mi trebuie curaj când îmi poate fi atât de bine aici la buza patului privind o alertă nucleară în timp ce ne mângâiem venele dilatate în timp ce nu ne spunem nimic pentru că întotdeauna cuvintele noastre sunt pentru cei care nu știu să ne asculte ne sprijinim teatral capul în palmă ascultând povești visând la țărmuri limpezi la jurăminte la plecăciuni sclavíi parfumate la priviri clare mirosuri tari autentice dar astea sunt un cearșaf curat care ne sperie ne așezăm timid într-un colț cineva a muncit aici a spălat a uscat a chemat soarele a invocat lumina nununu mai bine la semiîntuneric aici uite-aici neștiuți în coconul nostru confortabil din celofan cu bule lumea se vede așa de bine și mi-e așa de bine în brațele tale oricine-ai fi nu mai vreau să stau pe colț promite-mi ca-mi vei murdări cearșaful mereu că vei fi injecția mea de trădare mizerie și superficialitate am nevoie de asta ca să mă simt puternic măcat până dispar fluturii mov

într-o zi o să scriu o poveste de dragoste, mi-a spus spălătoreasa

nu poți numi ceva ce nu s-a născut încă

nu poți simți ceva ce nu s-a trăit încă

bine că v-ați născut voi deștepți, cretinilor

(Jaffa/Yafo, foto ©Rareș Petrișor)

Advertisements

Written by Rares

March 14, 2011 at 11:00 pm

%d bloggers like this: