push the button

rostul vieții e să râzi

când domnului P. îi scapă totul printre degete

parc-a fost ieri momentul în care intra îngrozit pe ușa doctorului căruia avea să-i destăinuiască dintr-o suflare teribila inflamare a degetului și uite azi după atât de puțin timp simte că iar este ceva în neregulă de data asta cu toate degetele oricât ar strânge pumnul – uneori își lipește palmele: degeaba – oricât și-ar înfige unghiile-n carne carnea moale a feței palmelor viața îi scapă printre degete trotuarul e plin de buze plouă cu alunițele unor femei aerul țipă violent ca țiuitul celui dintâi sărut oamenii își consumă drogul existenței regulat odată cu respirația privind speriați în jur din coșciugele lor transparente câteodată se lovesc din întâmplare se înjură își zâmbesc din iarbă crește părul verde al morții tu n-ai să m-atingi nici măcar cu un fir de iarbă – își aminti de ultimul mesaj scris pe zăpadă de roțile unei mașini – viața e un bloc cu atât de multe etaje și totuși îi scapă domnului P. printre degete aș vrea să i-o trag nesimțitei de la șapte aud de-aici cum geme sub carne de bărbat îmi urăsc viața gândește un popă transpirat dezarmat de rătăciții domnului undeva în vârful unui munte oamenii se urcă în burta păsărilor de metal și dau ocol lumii scuipă din cer cu visuri imposibile să am bani să-mi omor șeful să nu mai muncesc să dorm până la 12 în fiecare zi să am insula mea să scap de durerea de șold de ridurile astea în păsările astea de metal oamenii sunt intangibili până și imensele carcase zburătoare izbândeau să scape strânsorii nu mai reușea să oprească nimic nu putea ține nimic pentru el închise sau deschise plamele lui arătau la fel cu degetele răsfirate ca și cum ar fi fericite domnul P. nu mai ține cont de ceva vreme de semnele astea își va face un salam din toate lunile martie din viața lui o tartă cu fructe din lunile iunie un vin bun din septembrie

domnul P. nu mai contează de mult

doar pontează în fiecare zi viața cu respirații mărunte regulate cu nimic neobișnuite probabil că din cauza asta i s-au și răsfirat degetele în halul ăsta deschide gura și capsează cu dinții pielea asta splendidă pe care plouă cu alunițe

Advertisements

Written by Rares

March 16, 2011 at 10:44 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with

%d bloggers like this: