push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for March 25th, 2011

judecata de apoi doi

– Și? întrebă Vocea.

– Jumătate dintre oameni doreau să jefuiască o bancă, să-și cumpere un avion particular, vilă pe Lago di Como. Toți ceilalți trăiau în Germania, răspunse domnul P.

Written by Rares

March 25, 2011 at 11:09 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with ,

judecata de apoi

– Și? întrebă Vocea.

– Nimic, răspunse domnul P. Doar cearcăne.

Written by Rares

March 25, 2011 at 1:11 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with

tratat despre cafea

terminasem facultatea de cafea nu am avut note foarte bune am făcut parte din categoria studenților care au vocație poate și talent dar sunt peste măsură de leneși și nu vor ajunge experți eu mi-am dorit să ajung cafegiu cu valențe de cafelist profesionist adică dacă sunt invitat la o friptură să nu mă fac de râs că am făcut o facultate degeaba am studii, domnule vedeam deja replica de la sfârșitul primei bucăți de carne și începutul primei înghițituri de cafea

am scris chiar și un mic tratat despre cafea l-am început într-o dimineață numaiștiucând și l-am terminat chiar acum am muncit mult la el cel puțin două înghițituri în fiecare dimineață

1. Pregătitul

Pentru cafea trebuie să te pregătești încă din timpul somnului. De cele mai multe ori eu adorm cu gândul deosebit de intens spre cafeaua de dimineața. Gura mi se face pungă ca unui alcoolic; în pungă găsești uneori niște cuvinte de complezență, un disc vechi cu Lampa lui Aladin, o răceală care mi-a trecut foarte greu, un telefon care sună-n noapte, dar care nu e cel pe care-l așteptai (e altcineva). Aceste lucruri din punga care devine tot mai acră da-i a ta le putem aduna sub umbrela (sau acoperișul, învelișul, ca sinonime în sens larg) a ceea ce am putea numi fără să greșim viața de complezență. Să o numim Complesența.

Mă pregătesc de cafea încă de cu noaptea, stau ore întregi de vorbă cu Complesența. Intrăm împreună-n vis, mă sărută tandru pe umăr, eu îi strivesc capul de un perete de libelule sălbatice, ei i se scurg picioarele în mușuroaie de furnici, în galerii de cârtițe, în canale, ajunge în mijlocul pământului, începe să sfârâie și apoi să fluiere ca un ibric. Știe că îmi place cafeaua la ibric, scroafa dracului. Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 25, 2011 at 12:08 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,