push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for April 19th, 2011

judecata de apoi nouă

– Și? întrebă Vocea.

– Să-mi fie cu iertare, dar marțea orele treceau mai vesel decât duminica, răspunse domnul P.

Advertisements

Written by Rares

April 19, 2011 at 11:23 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with ,

omul care ajungea prea târziu

e cumva ridicol

așezându-și mâinile înaintea mâinilor palmele înaintea degetelor anapoda anapoda ca într-un cântec stupid în care niște băieți umileau niște alți băieți așezându-și ideea înaintea nașterii trupul înaintea gestației gestația înaintea acuplării nimeni nu a vrut ca omul ăsta să se nască și nimeni nu a vrut încă înainte de a ști ce înseamnă a vrea

așezându-și întrebările înaintea cuvintelor omul care ajungea prea târziu omul care ajungea mai târziu decât el însuși

mereu se vedea din spate alerga după el fără să se poate ajunge plămânii îi alergau după aer inima după sânge creierul după gânduri mușchii după zvâcniri cumva toate se încurcau între ele sângele ajungea în gură zvâcnirile în inimă cuvintele în plămâni Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 19, 2011 at 11:13 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,

domnul P. întâmpină moartea în veceu

“Oamenii încep să devină frumoși abia când mor. Până atunci se îngroapă în cuvinte și întâmplări inutile care le ascund minunăția. Poate e un cancer, poate ceva ereditar, un anevrism, un infarct. Poate chiar o pană de curent care s-a terminat urât…” așa scrie domnul P. în jurnalul pe care-l ține ascuns în vasul de expansiune bej de deasupra veceului.

(La micul dejun domnul P. a băut un vin sec în care a turnat câteva adjective tari, euforice)

“Oamenii încep să moară când devin frumoși. Profesorul nu avea niciun motiv să ucidă și totuși a făcut-o. Credem noi asta”, spune domnul P. ca și cum ar fi luat pentru o clipă rolul povestitorului, “dar avea toate motivele să ucidă. Nu poți bea un vin cu adjective tari pe stomacul gol, dimineața”.

Domnul P. e fericit că a reluat dansul nebun cu adjectivele tari care-i provoacă scaune moi. În veceu, domnul P. scrie considerațiuni temporare despre moarte. Moartea rămâne siderată, sidefată, la fel de rău famată. La ușă sună lăptarul. De când s-a mutat în Chelsea, lăptarul îl confundă pe domnul P. cu Madonna. Lăptarul nu știe că Madonna nu scrie despre moarte pe veceu. Un star ca Madonna nici măcar nu-și lipește fesele de veceu. Un silogism bizar îl încearcă pe domnul P. în jurul evidențelor Madona, frumusețe, moarte. Dar se abține, e binecrescut. Se abține printr-o apnee. Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 19, 2011 at 1:48 am

Posted in Ficţiune

Tagged with