push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for May 8th, 2011

și de-aici unde mergem?

patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum, cale lasă-ne domnule cu plescăielile astea strigă un domn nervos bărbos din primele rânduri dar nici măcar nu întoarce capul e fascinat de uluirea nedumerirea disperarea mea din mijlocul drumului cei patru canguri nu mai rezistă tensiunii momentului unuia îi scapă un icnet de rândunică ceilalți râd cu zgomot; eu nu mă mișc din mijlocul drumului simt parfumul unei femei un mosc a murit pentru ca ea să miroasă așa dușmanul meu trebuie să moară ca să-mi acopăr cu seva glandelor lui clavicula șefii marilor cancelarii să mă invite la dineuri fascinați de puterea fabuloasă a parfumului meu și cele două parfumuri al meu și al femeii se întâlnesc într-un cinematograf obscur în care împreună cu niște canguri impertinenți și mov pe deasupra (s-ar putea și pe dinăuntru) Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

May 8, 2011 at 2:09 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,