push the button

rostul vieții e să râzi

mi-am umplut stiloul cu sânge

atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât trebuie să-mi notez toate mirosurile pe filele astea de piele să nu mă uit să nu mă uit să nu mă uit printre cuvinte inodore pe străzi cărora le lipsește duhoarea printre trupuri cărora nu le mai miroase frumusețea dimineață de dimineață notez toate mirosurile color pe care le visez simți? (ce frumos miroase piatra asta) simți? (ce fierbinte miroase pământul ăsta care ne topește guma pantofilor) simți? (cum miroase zâmbetul tău după ploaie) trebuie să-mi notez felul în care arăta cerul în seara asta ca un cimitir albastru plin de heruvimi aproape de metastază trebuie să sacrific o filă de piele doar ca să-mi scriu cu pistrui sângerii literele neînțelese pe care le tot văd aiurea pe pereți pe trupuri prin gânduri să-mi notez câteva gânduri despre femeia cu ochii roșii plânși pe care am văzut-o la prânz înotând într-un lighean cu lapte sau poate era cafea sau poate era o bulă de săpun rămasă pur și simplu fără cuvinte să scriu ca să nu uit cum arată o buză care respiră un plămân care trăiește un deget care doarme un ochi care răstălmăcește gravitația dându-se peste cap un braț care desenează cântece prin aer un iepure filosof o canistră cu lacrimi o sinistră cu patimi

atât de mult mi-a luat-o viața înainte încât văd mereu valurile din spate

Advertisements

Written by Rares

May 9, 2011 at 10:09 pm

%d bloggers like this: