push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for May 17th, 2011

judecata de apoi douăsprezece

– Și? întrebă Vocea.

– Când mănânci ciocolată și te ștergi pe pantaloni, răspunse domnul P.

Advertisements

Written by Rares

May 17, 2011 at 10:41 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with ,

fără sonor

și era atât de obosită, atât de obosită, își privi picioarele, le simți ca pe niște ancore pe care le târa prin deșertul camerei, simțea cum se deșiră toate mobilele și se prăbușesc fără zgomot, imagini fără sonor de la cutremur, cutremur, apa nu făcea zgomot când curgea prin țeavă ducându-se repede prin găurile negre către măruntaiele pământului, nu mai făcea nici când fierbea, nici când se evapora, nici când bolborosea pe talpa încinsă a fierului de călcat,

își împinse palmele apăsând cu putere urechile să și le desfunde, ce venea dinăuntru era mai puternic decât brațele ei, ce venea dinăuntru câștigase deja bătălia cu timpanele, cu tot ce avea înăuntru, acum începu lupta pentru dinafară,

nu, nu-mi distruge caietul ăla, te rog, te implor, strigă, dar ce venea dinăuntru nu distrugea caiete, le ștergea doar, le reda virginitatea, le împrospăta omorându-le, le anula viața, își simți inima lovind cu ciocane grele, înfundate, pereții pieptului când văzu cuvintele dispărând, poate grăbindu-se și ele spre măruntaiele pământului,

se luptară apoi pe scaunul vechi pe care îi plăcea lui să șadă, acolo unde l-a admirat prima dată, unde i-a văzut mândria, unde indiferența lui față de colecția ei de aparate vechi de radio a înfuriat-o într-un fel care i-a înfierbântat pântecul,

o, de l-ar fi ucis atunci! Read the rest of this entry »

Written by Rares

May 17, 2011 at 8:46 am

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,