push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for May 22nd, 2011

accident

vântul suflă cu putere păsările par să zboare înapoi ce frumos ar fi să poți trece prin viața plutind ținând doar brațele desfăcute îmbrățișări care te lovesc întâmplări care-ți mângâie penajul tulburându-l cu niște vârtejuri acolo unde încep să se termine penele mereu vârtejurile apar acolo unde lucrurile încep să se termine da da îmi spun copacii nu e sângele tău nu-ți fie teamă nu e boala ta nu e durerea ta nu e sufletul tău tu ai murit demult te-ai înecat în râul ăsta întrebai e corpul meu e sufletul meu

da da spun copacii ai murit demult fii calm și pozitiv așază oglinda cu fața spre ușă vântul suflă cu putere păsările au băgat în marșarier undeva în inima Franței o virgină spune pentru prima oară ah! bețivii își freacă urdorile de peste noapte un respectabil profesor își scoate nădragii din fund e sângele meu? e corpul meu? întreb

copacii (în special sălciile) își înmoaie vârfurile pletelor în apa încrețită o mașină lovește o altă mașină undeva în munți Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

May 22, 2011 at 11:49 am

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,