push the button

rostul vieții e să râzi

falanga

ce corvoadă

să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la stomac, am mai văzut cazuri, spune sigur pe el un doctor care pare mai înțelept pe degete are o verighetă mătuită îl strânge degetul care și-a trăit viața înainte și după verighetă cele două părți ale degetului care nu mai vorbesc între ele din cauza verighetei acestui doctor care-mi spune că s-ar putea să am o hipersecreție de poezie cerată să prelevăm niște mostre de țesuturi tegumentoase de la acest pacient nu, nu seamănă cu Dr.House, nici cu vreun guguștiuc din Grey’s Anatomy, e un doctor simplu, cu toți boii acasă, cu un halat verde cu mânecă scurtă ce lasă vederii o piele care nu prea a văzut soarele în ultimii douăzeci de ani

să fii prins, așa, cu piciorul între două uși, să nu știi în ce lume ești, când chiar crezi că ai o jumătate de destin pe care îl poți controla, vine un tolomac care dă inconștient cu pumnu’, lumea e plină de dureri în cur, mai încape una, ca la viol, prima dată e mai greu, sau te omoară unu’ cu taxiu, sau îți pui ștreangu’ de gât că ai vrut plasmă și nu mai ai cu ce s-o plătești, dar ce frumoase erau reclamele HD la tampoane și pastă de dinți renumită recomandată de toți medicii stomatologi din România

și doctorul ăla cu verigheta care a rupta viața unui deget în două

să fii prins, așa, cu ochii între două priviri, una dintr-o piață în care bătrâni zbârciți mor de frica unor cocalari cărora le dau taxă de protecție pentru patru morcovi și două verze vândute pe zi, alta dintr-un tren personal în care ranițele sunt tot alea cu curele late de piele, roșcovane, ținând peste umeri prețioasa încărcătură cu merinde și un strop de țuică (uneori vișinată, că-i mai dulce), ranițe care au văzut Țara Bârsei făcându-se și desfăcându-se, tot felul de domni, prinți, regi, președinți și oameni de vază care, cu toată lăcomia lor, nu au reușit nici măcar să-i ciobească nemurirea, și nu știi dacă bicicleta asta cool și noile trenduri au vreo legătură, de fapt, cu țara ta, cu cine ești, ai fost sau ai putea fi, nu contează, un comunist cretin, un violator de fetițe, un pedofil, un medic bun sau jurnalist, important e să-ți plătești taxele, garda te mai amână, avem treabă cu personajele de la realitatea și antenă, acolo e spectacolul, tu ești undeva pe ultimul rând și nici dacă-ți dă Zâna microfonul n-o să ajungi vedetă, băăi, rahatule

tu ești un român simplu care te-ai săturat de babele de la porți și vrei să faci ceva

și nu știi de unde să începi

și stai, așa, cu obrazul între două picioare și aștepți să te faci bine

să te facă bine cineva. dar asta nu se poate.

degetul rupt în două nu mai lasă verigheta să-i scape, doctorul își linge pielea în dreptul cercului auriu și trage puternic, dar simte că-și dislocă falanga mijlocie, trebuie să repetați analizele, îi spune femeii care se gândește la soțul ei prins între două lumi, neștiind ce să facă, domnule doctor îmi curge atâta poezie din ureche că nu mai aud muzica, într-adevăr, aveți o hipersecreție, curățați cu acid boric și ungeți un pic cu unguentu’ ăsta, s-ar putea să fie o ciupercă poemofilă

femeia nu-l mai auzea era pierdută prin viața asta cu tampoane HD și cocalari care râd la televizor de viețile noastre de bășinoși săraci și fraieri, niciodată în stare să stăpânim măcar o jumătate de destin

Advertisements

Written by Rares

October 12, 2011 at 11:09 pm

3 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. O trebui sa stapanim macar jumatate de destin?

    Daca nu m-ar cuprinde uneori o senzatie de sufocare as zice ca pana la urma omului trebuie sa-i ceri doar ce poate da

    VreauUltimulLoc

    October 13, 2011 at 10:26 am

    • Trebuie. Dacă te sufoci nu-i o problemă, toate sunt bune la ceva. Până la urmă.

      Rares

      October 13, 2011 at 12:22 pm

  2. interesant . pentru dimineata .

    valeria

    October 15, 2011 at 9:27 am


Comments are closed.

%d bloggers like this: