push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for November 2011

butonul șapte

utopie bidimensională

bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea fi instrucțiunile de utilizare a liftului după voce îl simt cu stânga citește biblia cu dreapta scrisoarea pe care a găsit-o în sertarul mesei din bucătăria pe care-o împărțea cu fosta nevastă “dragă geta…” și restul se pierdea între etajul 4 și 5 și ce să fac eu cu ziarul de alaltăieri poate nu ați citit bine poate v-a scăpat ceva da chiar mi-a scăpat uite e chiar anunțul în care anunțam că am o formă avansată de miopie una atât de avansată încât optsprezece savanți urcați în autobuzul 18 nu o pot ajunge Read the rest of this entry »

Written by Rares

November 30, 2011 at 12:26 am

niște trupuri

când m-am trezit cearșafurile luaseră deja foc stăteai pe marginea chilei cu un picior atârnându-ți în apă ca o cârmă boantă cu celălalt picior ancorată pe fundul mării unsprezece (poate erau mai mulți, nu-mi aduc bine aminte) rechini cu nasul înfundat ciupeau algele care-ți crescuseră pe gambă mi-ai zâmbit palid neutru ca și cum nu te deranjau flăcările ca și cum marginea chilei era cel mai firesc loc în care puteai să fii cu un picior ancorat și cu fruntea în flăcări

și ei, ei cine sunt m-ai întrebat arătând către două corăbii de catifea indigo care se îndreptau vertiginos spre noi nimic ți-am răspuns sunt doar niște trupuri care vor deveni curând fotografii ai plescăit mulțumită apa cu piciorul mai scurt ai strâns puternic chila în brațe Read the rest of this entry »

Written by Rares

November 9, 2011 at 11:03 am

lacul șapte

undeva incert, dar exact la jumătatea distanței dintre buric și coșul pieptului (acolo unde se presupune, fără nicio dovadă în acest sens, că s-ar ascunde penele triste ale tuturor cocoșilor de munte nepalezi), apăru un lac. mai întâi un lac de sudoare, apoi un lac artificial, apoi un lac de unghii și, în cele din urmă, un superb lac vulcanic. pe marginea lui, din când în când, se așezau gânduri făcute ghem: unul despre o bicicletă galbenă cu șa neagră, lungă, mult prea înaltă pentru un asemenea gând. un altul despre scrisorile pe care le pierduse exact între momentul scrierii adreselor și umezirii timbrelor cu limba. și un al treilea, gând care venea cel mai des pe marginea lacului, despre mănușile cu un singur deget, din piele maro, uitate în gușa încărcată cu cerneală a unui stilou răpitor.

lacul așteaptă în fiecare seară ploi importante, esențiale, ar spune unii, pline cu pâlnii de gramofoane din care curg sunete stâlcite, de o lichiditate îndoielnică. cu toate acestea, lacul dintre buric și coșul pieptului a devenit sursa cea mai importantă de lichidități atât pentru Fondul Mărunt Internațional, cât și pentru Banca Universală. Read the rest of this entry »

Written by Rares

November 1, 2011 at 9:17 pm