push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for January 2012

#revolutie

Și totuși, e prea mult zgomot.

Alegeri, alegem cu picioarele. Proteste, le stingem cu bâtele. Valori, le alungăm cu indiferențele. Profunzimi, le acoperim cu superficialitățile. Prostii, le adâncim cu întuneric. Polenizăm izvoarele astea dureroase: nu ne întrece nimeni în fertilitatea amarului.

E suficient să vezi rânjetul și gușile celor care își asumă hălci bune de merit din tot ceea ce se întâmplă bine în România: i-aș numi teritocrați. Teritocrația, noul tip de mecanică socială dominantă, împarte totul în zone de influență. Cum sunt ele câștigate? Întămplător, moștenite, transformate, dezvoltate. Ca niște cangrene, niște pustule care fac viața frumoasă familiei tot mai extinsă de teritocrați, și tot mai insuportabilă nouă, celorlalți, cu conștiințe ce vociferează, dar nu reușesc să cânte la unison. Puternic. Asurzitor de frumos.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 20, 2012 at 10:44 pm

Posted in Romania

Tagged with

simple

Să scriem viața din propoziții simple. Să ne limtăm la verbe. Ascult. Pleacă. Trăiesc. Mor. Asta până îți străpunge nările pumnalul unui parfum. Până se rupe în tine cheagul rănilor cusute cu firul unor dimineți grele, în care speranța nu mai e femeia zveltă care ți-a adormit pe piept azi noapte, ci o bătrână uscată, stearpă, putredă în gură, și curvă pe deasupra. Propozițiile simple compun jocuri simple cu reguli simple. Dacă dai, dau. Dacă omori, omor. Dacă vrei, nu. Leonardo se scufundă, Kate supraviețuiește. Să ne limităm la propoziții simple. Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 20, 2012 at 3:48 pm

acum am timp

Sprijini coatele pe masă și-și împreună mâinile ca-ntr-o rugăciune. Privi prin dreapta degetelor încălecate, cercetând pe îndelete, ca pentru prima oară, obiectele din bucătăria prost luminată. Mușamaua galbenă cu flori roșii, mai întâi, tăiată în mii de locuri, cicatrici mai lungi sau mai scurte, fâșii subțiri lipsă care lăsau să se vadă carnea maronie a lemnului de dedesubt, mușamaua pe care o știa pe de rost, îi apărea în toate visele despre ei, învelea toate discuțiile într-un strat familiar, ca zăpada din fotografia de la Bușteni fără de care cabana, copacii, schiurile înfipte la întâmplare ca niște bețe de chibrit, oamenii care zâmbeau n-ar mai fi fost cabana, copacii, schiurile, oamenii, ci ar fi fost altceva, într-o altă fotografie, într-o altă viață, amintită într-o altă bucătărie, de altcineva.

Decolând de pe mușama, privirea i se opri marginea greu conturată în semiîntuneric a bufetului, recondiționat acum câțiva ani de doi tâmplari nepricepuți care îngroșaseră cu vopsea locurile în care vârsta și cariile mușcaseră prea adânc din miezul mobilierului. Mereu spusese că bufetul seamănă cu o bucătăreasă grasă, o negresă cu pielea lucitoare și zâmbetul de fildeș ca în nuvelele americane sudiste, sau ca Mammy, din Gone With The Wind, așa, cu bustul sferic în care stau cuminți paharele de țuică, zâmbi la gândul: Armata paharelor de țuică, renumita descoperire arheologică din Berceni, acum deschisă publicului în expoziție mondială Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 18, 2012 at 5:51 pm

Raed Arafat, sirianul vrajbei noastre

Am scris și am susținut în repetate rânduri că sunt nocivi oamenii care se pricep la orice. Eu nu mă pricep la orice. Nu sunt expert în sistemul de sănătate. Sunt doar expert în spitalele românești pe care, mai ales în ultimul an, le-am tot bântuit.

Am doi medici în familie; am mulți prieteni medici. Sistemul e mort, corupt, mai bolnav decât bolnavii. De aceea cred că distrugerea unui serviciu medical care funcționează impecabil și care salvează mii de vieți este o crimă la adresa unei națiuni. Nu e nicio diferență între asta și alte acte abominabile de tip Decret 770/1966, raționalizarea alimentelor în anii ’80, sistematizarea rurală.

În toată țara lui Gheorghe nu mai luptă nimeni cu balaurul. Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 11, 2012 at 10:33 pm

crezi că ştii, dar nu / you think you know, but no

Crezi că degetele încep de la marginea pielii, dar nu. Încep dintr-o genă rebelă care a vrut să-ţi dea degete mai scurte. Mie, mai lungi. Încep de la răsuflarea microscopică uşurată a unui fir de praf, încă uluit că a scăpat văilor şi munţilor de pe buricul degetului tău arătător. Încep cu pielea fetei dintr-a treia care te-a electrocutat până dincolo de moarte.

Crezi că amintirile încep cu o bicicletă, dar nu. Încep din mizeria de pe opinca unui străbunic, uitat undeva între două traverse de tren şi o cruce incertă, pe lângă Făgăraş. Încep dintr-o mică rană la genunchi din care a curs tot sângele romanilor, tătarilor, hunilor, bulgarilor. Încep dintr-o oală de pământ în care axis mundi era un centimetru pătrat de coastă afumată, vişinie. Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 10, 2012 at 1:55 pm

te miri cine te miri ce

da domnule poți comenta cât vrei așa e viața mea un fazan perpelit împușcat în prealabil cu alice și eviscerat sunt o carcasă în care bagă te miri cine te miri ce pofta nurilor unei femei o carte plasată strategic unde era cândva splina un rest de arcuș in locul fostelor coarde vocale usturoi umplutură un strop de vin pe care l-am băut aseară împreună hai că încape o limuzină neagră și neapărat un număr cu W un scuipat strașnic împotriva vântului prima mașinuță metalică primul album Metallica găsești oricând nenumărate pârțuri ambiția de a deveni pornirea de a ajunge și oboseala de a rămâne ia-mă de mână calcă-mă în picioare

ia tu bucata asta de piept e foarte gustoasă Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 7, 2012 at 9:23 am

judecata de apoi paisprezece

-Şi?, întrebă Vocea.

– Un magnet de frigider cu adevărata Ta faţă, răspunse domnul P.

Written by Rares

January 6, 2012 at 3:43 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with