push the button

rostul vieții e să râzi

Raed Arafat, sirianul vrajbei noastre

Am scris și am susținut în repetate rânduri că sunt nocivi oamenii care se pricep la orice. Eu nu mă pricep la orice. Nu sunt expert în sistemul de sănătate. Sunt doar expert în spitalele românești pe care, mai ales în ultimul an, le-am tot bântuit.

Am doi medici în familie; am mulți prieteni medici. Sistemul e mort, corupt, mai bolnav decât bolnavii. De aceea cred că distrugerea unui serviciu medical care funcționează impecabil și care salvează mii de vieți este o crimă la adresa unei națiuni. Nu e nicio diferență între asta și alte acte abominabile de tip Decret 770/1966, raționalizarea alimentelor în anii ’80, sistematizarea rurală.

În toată țara lui Gheorghe nu mai luptă nimeni cu balaurul.

România este atât de bolnavă încât nu mai știe cum să reacționeze. Oamenii sunt simpli, săraci. O execuție publică mai are puțin și stârnește hohotele isteriei – nicio dramă, niciun mister. Nicio reacție. Să nu ne amăgim: mizeria lovește în stomac, iar foamea ne ia mințile. În rest, e o negură pe care o mai simt doar cei care vor lumină și comatoșii salvați zilnic de SMURD.

O să înecăm și acest scandal în vâscozitatea trecutului imediat, acolo unde se luptă pentru o gură de oxigen educația, șansele tinerilor, sănătatea, corupția, șpăgile, justiția etc.

Îmi place de Raed Arafat. Îmi place, dincolo de defectele lor, de toți cei care se luptă cu sistemul greoi și plin de bube al statului român, fără a-l ucide. Dimpotrivă, pentru a-l face să supraviețuiască. Poate chiar să fie mai bun.

E trist că timpul scurs între urcarea în tren a Regelui Mihai I, în ’47 și plecarea lui Raed Arafat, păstrând proporțiile, a fost înghițit cu niște lătrături la televizor. O să ne răsuscim ca în amintirea unei tresăriri care, însă, n-o să ne miște prea mult lanțurile. Ele sunt tot ce mai avem.

Din păcate, ne abandonăm prea ușor eroii.

Sursă foto.

Advertisements

Written by Rares

January 11, 2012 at 10:33 pm

5 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Indraznesc sa te intreb pe tine deoarece zici ca ai medici in familie: despre ce e vorba ca eu nu mai sunt in Romania si din ziare dot ro nu inteleg nimic ? Se propune altceva in loc de SMURD si ce anume ? Sau se propune doar destituirea lui Raed Arafat (schimbarea conducerii) ? Si de ce ? Ca parca SMURD-ul functiona, (desi e posibil sa ma insel). Mai sunt si alte reforme propuse pt sanatate ? Adica, te rog, nu te osteni sa scrii mai mult de 3-4 propozitii, doar asa daca ai timp sa-mi explici si mie ca efectiv nu inteleg nimic, mai ales ca articolele din mass-media NU sunt factual informative, sunt pur si simplu isteric emotionale. Zau, mass-media oficiala in lb romana, mai ales TVR, dar nu numai ala, traieste in secolul lui Charcot, plus, de fapt prin consecinta, e manipulabila politic la un nivel la care nici nu creadea ca e posibil sa fie manipulabila vreo mass medie vreodata. Cine naiba e director zilele astea la TVR ca vreau si eu sa ma uit la mutra lui s-a tin minte istoric ?

    Rudolph Aspirant

    January 12, 2012 at 1:29 am

    • Ei, Rudolph, inclusiv faptul că nu înțelegi nimic din presă e o poveste în sine. Lucrurile sunt atât de “fast forward”, încât emoționalul (de cele mai multe ori senzaționalul) dat cu înghițituri mari și iuți primează în fața unei tocănițe de adevăr fiartă la foc mic.
      1. Noua lege a sănătății pune în pericol SMURD-ul (discuția e mai amplă și mai complicată – în esență sistemul de urgență se “deschide” foarte mult către piața liberă, ceea ce e bine, pe fond, nu și în România, unde sistemul “deschis” din Sănătate ne-a adus unde suntem azi, cu incompetență, indiferență și monopoluri care țin sub cheie totul).
      2. Din cauza actualei forme a legii, dl.Arafat și-a dat demisia. Să nu uităm și cum a fost terfelit publict de dl.Băsescu, după ce acesta din urmă îl decorase în 2005 cu Ordinul Național “Pentru Merit” cu grad de Ofițer.
      3. Știu că SMURD-ul nu este în totalitate opera dlui.Arafat. Nu poți construi în România o arcă de unul singur. Știu doar că fără el nu ar fi fost aici: unul dintre cele mai eficiente servicii medicale de urgență. Când e un accident grav (și nu numai), a devenit un fapt reflex ca SMURD-ul să apară cvasi-instantaneu, pregătit.
      4. Știu că nu mai există “puriști” în sistem, care să nu poată dormi noaptea de “grija” națiunii și a interesului public. Știu că dreptatea nu se face cu zece, o sută sau câteva zeci de mii de rânduri scrise prin presă sau bloguri. Îmi exprimam doar opinia că ni s-a întipărit un zâmbet grotesc pe față, de peste 15 ani: e rictusul de plăcere pe care ni-l produce ștersul la fund cu oamenii mari. Că nu credem în nimic. Că suntem, de fapt, foarte singuri. Și asta ne face foarte urâți.

      Rares

      January 12, 2012 at 9:34 am

      • Multumesc mult pt un raspuns inteligibil pt mine si totodata complex re context. Atat vreme cat se respecta anumite standarde minim necesare mie personal nu imi pasa daca e sistem total public sau mix public-privatizat. Problema practica cred ca se va ivi la respectarea standardizarii, si la verificarea ei corecta, (pt a putea corecta pt eventualele deficiente de sistem).

        Desigur, reforma asta, si perioada de tranzitionare catre ea, si prima faza de implementare a ei, vor da si o paine buna de macat pt presa oficiala libera care va gasi tot felul de cazuri de show, fara sa se mai chinuisca sa isi avanseze propriile competente in mod cat de cat util atat pt ea cat si pt societatea din jurul ei, nici cumva sa isi dezvolte in continuare, in mod totusi cat de cat dezirabil pt orice democratie in dezvoltare, functia ei verificatoare autonoma de tip a 4-a “putere in stat”, pt inca 2 generatii.

        Rudolph Aspirant

        January 12, 2012 at 5:48 pm

  2. imi vine sa fac ceva grav si important si… nu stiu exacte ce si daca…. :(

    brightie

    January 12, 2012 at 10:04 am

  3. Stimați telespectatori, presa latră. Rămâne ca cei care ascultă să priceapă și, eventual, să și facă ceva. Dacă acțiunea civică ar fi la frel de activă precum țipăm noi…

    odojak

    January 12, 2012 at 3:11 pm


Comments are closed.

%d bloggers like this: