push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for the ‘Fara nume’ Category

poem porcin

vino,

să fim unul mai în altul cu un vârf de caltaboș,

să ne pierdem în tocăni înzăpezite,

să-ți simt pupila-ți dilatată

cum cască tandre lumi în maț,

cârnaț,

cu nesaț

cu nesaț să săpăm, îmbrățișați,

după amintiri îmbrobonite, înlănțuite în sarmalele de fier,

sclave-n timp și-n răcituri fragile

Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 28, 2011 at 6:24 pm

In atentia fanilor

Redeschid blogul pe www.pushthebutton.ro

Written by Rares

October 10, 2008 at 8:48 pm

Posted in Fara nume

Gata

Dragii mei, eu ma opresc pentru o perioada. Am nevoie de timp, sa inteleg cine sunt. Multumesc sponsorilor, fanilor, antrenorului… Glumesc; va multumesc ca v-ati rapit din timp sa cititi sau vedeti bucati din mine. Voi continua sa va citesc, pe unde-o-ti fi si dac-o-ti fi. Va tin pumnii, sa zambiti, sa iubiti, sa scrieti.

Intr-o zi, cand noua “imagine” de blog de va fi gata, poate voi scrie din nou. Poate nu. Ca sa insemne ceva pentru voi, cuvintele trebuie sa insemne si pentru mine ceva. Deocamdata le caut.

Ne vedem curand :)

Written by Rares

June 9, 2008 at 8:46 pm

Posted in Fara nume

Presa scrisa

Ma tot intreaba colegi din presa, lucrand la materiale legate de suprematia online vs.print, daca eu cred ca o sa moara printul. Am spus mereu ca n-o sa moara si asta nu pentru ca sunt idealist si-mi place cum miros ziarele sau cartile. Dar acum avem cifre:

Raportul WAN arata ca numarul de exemplare de ziare platite distribuite la nivel mondial in 2007 a crescut fata de 2006 cu 2,57%. Combinat cu numarul de copii de ziare gratuite distribuite, tirajul mondial al cotidienelor s-a majorat cu 3,65% anul trecut si cu 14,3% in ultimii cinci ani. Cotidienele gratuite detin un rol semnificativ pe piata europeana, unde reprezinta 23% din distributia de ziare. La nivel mondial, gratuitele constituie aproape 7% din exemplarele distribuite.

Raportul e difuzat de AFP si preluat de presa romana. Eu l-am citit aici.

Written by Rares

June 3, 2008 at 5:33 pm

Posted in Fara nume

Lasand ziua in urma

O pereche de indragostiti fixeaza inspaimantati semaforul de peste drum: asteapta si nu asteapta verde; atunci cand apare, privesc de doua, trei ori in jur, asigurandu-se, cu privirea mijita, ca niciun pilot de ocazie nu confunda culorile, sa ii poata strivi. Lume putina pe jos – aerul e bun, tare, masinile au fost cam absente zilele astea.
Cafenele gem de parfumuri grele, rasete sparte, povesti care incep si termina cu ‘fata’, camasi cambrate, frizuri cu ace si ochelari broscuta ce strang acum, inutil, cositele tinerelor jucause. Nu ai unde sa parchezi daca vrei sa bei ceva la miezul noptii; asta e bine, avem viata de noapte. Nu-mi termin bine gandul ca ma spulbera niste motociclisti. Pe unul dintre ei, cu niste pantofi galbeni in picioare, l-am mai vazut: e un clasic.
Cateva strazi din centru respira, totusi. Sunt cufundate in liniste, pentru ca nu au cafenele. Nu au saltimbanci nocturni care repeta figurile in somn, pana la amiaza.
Zeci de reclame cvasi-luminate, cocotate pe te miri ce, ca niste flamingo urbani cu trupuri fotonice, iti lovesc brutal privirile, si asa obosite de kitschul de peste zi. Trupuri inchise la culoare se rostogolesc pe langa borduri. Picioarele lor, insemnate cu material fluorescent, sunt singurele care te lasa sa ghicesti care e marginea drumului. Au timp de cateva franturi de fraze, vesele, probail, pentru ca ii vezi razand, in jurul pubelelor pe care le umplu noapte de noapte.
La un semafor, o duduie ma priveste scarbita si inteleg din asta ca trebuie sa imi iau alta masina daca vreau sa supravietuiesc in jungla unde ea e regina. Are trasaturi frumoase, dar ochii nu iti spun nimic: sunt goi si se pregatesc de o noapte in care vor visa malluri si malluri si malluri si malluri care nu se mai termina si nu se mai termina si multa transpiratieinaintedeamatrezisiamergelasaladupacaremaintalnesccufetele

sibemocafeaapoicuelsimaivedemcefacemdupa.
Orasul vuieste, dar nu poti sa-ti dai seama prea bine de ce. In afara de frecarea asfaltului, monotona si sfredelitoare, nu auzi alte muzici.
Protejat de aluminiul si sticla cutiei in care ma plimb, ma intorc in spatele peretilor care ma despart de salbaticie. Pereti pe care ii simt tot mai fragili.
Orasul vuieste pentru ca striga. Se sufoca din cauza nepasarii. Ii acoperim urletul cu scrasnete de cauciucuri, fard cu sclipici si beculete albastre de Craciun.
Castanii isi arata mandri salbele albe. Ma uit la ei ca la niste amintiri. Incerc sa pastrez cat mai mult din ceea ce n-o sa mai am, probabil, peste 20 de ani.
Sa infiintez facultatea salvarii si sa-i fiu student. Fara sa invat suficient niciodata; sa am restante si profesori rigizi, habotnici. Sa urasc materia, dar sa iubesc meseria. Doi indragostiti incearca din nou sa traverseze. Pana au ajuns la un capat al bulevardului, orasul a inhalat praful alb al florilor de castan si a fumat iarba micilor tarcuri de pe trotuare.
Studentii la facultatea salvarii sunt tot mai putini. La intalnirea de 10 ani abia au aparut cativa. Am auzit ca vor sa o desfiinteze oricum.
S-a facut rosu. Peretii sunt tot mai subtiri.

Written by Rares

April 30, 2008 at 1:11 am

Posted in Fara nume, Romania

Out for a walk

Written by Rares

September 8, 2007 at 11:26 pm

Posted in Fara nume

Protest fata de moartea orasului meu

Simt corpul orasului meu cum ma apasa pe toata suprafata pielii. Cateodata e usor, mai usor decat aerul, poate decat consistenta sufletului; el ajunge acolo, prin visele mele, atat de usor, mai usor decat aerul, mai usor decat un gand, chiar. Alteori, orasul meu este greu. Ma apasa, ma framanta, aproape ma ucide; toate astea doar ca sa-mi dau seama cat ma iubeste.

lost-with-the-map.jpgCat de mult ar vrea sa raman. Sa-mi simta talpile, plimbandu-ma stanescian peste saruturile lui. Imbratisarile lui au devenit, cu timpul binele si raul meu. Impartasesc totul cu orasul meu: de la mineriade, pana la mirosul coplesitor al teilor. Toate aceste betii spirituale fac din orasul meu unul unic. Cu toate astea, fiecare oras este orasul meu. Felul in care leg potecile din Orasul meu, este viata mea. Cu v mic. Sunt atat de mic pentru orasul meu, incat mi-e rusine. Si totusi, el ma strange in brate, ma adoarme, ma hraneste. Ma suporta.

 

Urc in taxi. ‘Sa moara ma-sa, daca nu era gaboru’ la colt, acu’ eram in fata!‘ Sunt atat de obisnuit cu magaria soferilor si cu felul in care imi risc viata in fiecare zi prin trafic, incat replica lui ma lasa rece. Trec, uitandu-ma nepasator cum alti soferi, ai unor mari companii, isi spala masinile in plina strada. Intre doua flegme/sau tigari, mai dau un burete pe caroseria Cielo-ului. Sau Megane-ului, daca e o firma mai rasarita. Trec adesea pe langa jandarmii din colt, cei care pazesc Ambasada Turciei. Ma intersectez, in dreptul lor, cu o fata frumoasa.

nice-jewelery.jpgApetisanta, chiar. Spre deosebire de mine, jandarmul deschide gura si-mi sopteste, ca si cum as fi in aceeasi gasca de mardeiasi cu el ‘Ah, ce i-as face de-as prinde-o pe’nserat’. Mda… deci el ar trebui sa ma apere de Raul primordial, dar el este cel care ar viola-o pe saraca fata. Intr-un alt context, desigur. Intr-un alt context, desigur, ma injur cu un alt dobitoc care inventeaza o strada pe bucata mea de trotuar. Manichiurista de langa chioscul de pateuri isi scoate tanga din fund si-i povesteste unei cliente cat de obosita e dupa 6 ore de lucru. Aud in jurul meu multe perechi de slapi, dezlipindu-se de talpi jegoase cu zgomotul unor ventuze medicinale.against-new-tech.jpg

 

In metrou, mirosul de transpiratie ma lesina. Un urat se scarpina la penis – imi pare rau, n-am cum sa nu-l vad, pentru ca si-l freaca cu o miscare ampla. Doua cucoane se plang de caldura, dar put la fel ca majoritatea. Prind un fragment din discutia celor de la ‘securitatea’ metroului: Pai ce, ma face el pa mine, baaa? F…l in c.r pe ma-sa! Normal cu volum, sa auda lumea ce shmekri sunt ei.

 

 

Orasul meu a ajuns un mare bordel. Orasul meu ma suporta cu greu. Traiesc in orasul contrastelor uriase. Al paradoxurilor si utopiei. In timp ce maneaua urla din playerul taximetristului, aflu ca un tip de-l cunosc, Alexandru Tomescu, a concurat (singur, sic!) ca sa castige vioara Stradivarius – Voicu.

wise.jpgUn retardat injura o femeie ca a cedat trecerea desi pietonul doar…intentiona sa traverseze. Printre reclamele la detergenti si tampoane zaresc si una la Festivalul Enescu.

 

 

In parc totul s-a ofilit. Orasul simte ca moare. Eu nu-l las. Orasul e viata mea.

 

Written by Rares

September 8, 2007 at 11:24 pm

Posted in Fara nume

Bike Watchin’ Dog

aus4.jpg

Written by Rares

September 4, 2007 at 11:56 pm

Posted in Fara nume

The Mayor

aus31.jpg

Written by Rares

September 4, 2007 at 11:46 pm

Posted in Fara nume

Awaiting Rain

aus22.jpg

Written by Rares

September 4, 2007 at 11:39 pm

Posted in Fara nume