push the button

rostul vieții e să râzi

Archive for the ‘Romania’ Category

sfaturi practice 3

Secrete mici, efecte mari, vol.II, 1971, Editura Ceres

foto ©Rareș Petrișor

Written by Rares

February 16, 2012 at 9:01 pm

Posted in Romania

Tagged with

#revolutie

Și totuși, e prea mult zgomot.

Alegeri, alegem cu picioarele. Proteste, le stingem cu bâtele. Valori, le alungăm cu indiferențele. Profunzimi, le acoperim cu superficialitățile. Prostii, le adâncim cu întuneric. Polenizăm izvoarele astea dureroase: nu ne întrece nimeni în fertilitatea amarului.

E suficient să vezi rânjetul și gușile celor care își asumă hălci bune de merit din tot ceea ce se întâmplă bine în România: i-aș numi teritocrați. Teritocrația, noul tip de mecanică socială dominantă, împarte totul în zone de influență. Cum sunt ele câștigate? Întămplător, moștenite, transformate, dezvoltate. Ca niște cangrene, niște pustule care fac viața frumoasă familiei tot mai extinsă de teritocrați, și tot mai insuportabilă nouă, celorlalți, cu conștiințe ce vociferează, dar nu reușesc să cânte la unison. Puternic. Asurzitor de frumos.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 20, 2012 at 10:44 pm

Posted in Romania

Tagged with

Raed Arafat, sirianul vrajbei noastre

Am scris și am susținut în repetate rânduri că sunt nocivi oamenii care se pricep la orice. Eu nu mă pricep la orice. Nu sunt expert în sistemul de sănătate. Sunt doar expert în spitalele românești pe care, mai ales în ultimul an, le-am tot bântuit.

Am doi medici în familie; am mulți prieteni medici. Sistemul e mort, corupt, mai bolnav decât bolnavii. De aceea cred că distrugerea unui serviciu medical care funcționează impecabil și care salvează mii de vieți este o crimă la adresa unei națiuni. Nu e nicio diferență între asta și alte acte abominabile de tip Decret 770/1966, raționalizarea alimentelor în anii ’80, sistematizarea rurală.

În toată țara lui Gheorghe nu mai luptă nimeni cu balaurul. Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 11, 2012 at 10:33 pm

pilula de corectitudine 1

“celebru” nu are grad de comparație. Formulările “cel mai celebru”, sau “mai puțin celebru”, sau “printre cei mai celebri” sunt niște prostii. Corectați când auziți sau citiți. “Celebru” definește un superlativ.

La fel, “cel mai corect”.

 

Written by Rares

January 4, 2012 at 8:00 pm

Posted in Romania

Tagged with

deja e (prea) târziu

Sper din suflet că ați petrecut noaptea trecută (a.k.a. Revelion, trecerea dintre ani, megapetrecerea) dansând cu prietenii, bând un pahar de șampanie bună, înghițind o gură de horincă, spunând povești, râzând în hohote, călătorind, trăind aventuros, plângând, îmbrățișând pe cineva drag…

Sper din suflet că nu ați stat în fața televizoarelor. Experimentând câteva zeci de minute de autoflagelare, am zappat programele românești de Revelion și, împreună cu prietenii, ne-am îngrozit. De la Trăsnelion până la Vanghelion, toate canalele de televiziune care au încercat să producă un program propriu de televiziune nu au făcut altceva decât să creeze adevărate atentate la adresa bunului simț și gust. De cultura națională nu mai vorbim.

Societatea, națiunea, civilizația sunt noțiuni care conțin schimbarea. Schimbarea pe care ne-o propune o anumită clasă, din ce în ce mai numeroasă, se pare, devine periculoasă, iar armele noastre, ale celorlalți, devin tot mai firave, lipsite de forță și coeziune.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 1, 2012 at 4:30 pm

Posted in Romania

Tagged with

lumea: ghid de utilizare. 2. despre stradă

Strada e spațiul care ne cere zilnic și în orice moment manifestarea celor mai înalte forme de educație pe care le avem. Pe stradă arătăm mereu “cine suntem”. Și, sper din tot sufletul, să arătăm cine suntem cu adevărat, nu în sensul peiorativ al expresiei.

Strada e expresia restrânsă a unei civilizații: ce ni se întâmplă acolo tinde să devină un mănunchi de caracteristici generale ale nației, fie că suntem acasă, fie că suntem “în deplasare”, prin cine știe ce oraș din cine știe ce țară.

Pe stradă ne aratăm hainele, mașinile, ne etalăm gusturile, rafinamentul, statutul social, sau, dimpotrivă, bădărănia, lipsa de bun simț.

Foarte simplu spus, pe stradă interacționează două lumi: lumea pasagerilor pe tălpi cu lumea pasagerilor pe roți.

Să-i luăm pe rând. Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 21, 2011 at 11:25 pm

lumea: ghid de utilizare. 1. despre spațiu

Am zis așa:

a) vine Crăciunul

b) trăim cu senzația că lumea e stăpânită de haos (bine că trăim)

c) jurnaliștii sunt adesea criticați că nu oferă soluții, modele, că se complac uneori în “mersul lucrurilor” și scot la iveală ceea ce face audiență și atât (= relatează, nu salvează. Între noi fie vorba, acesta e rostul nostru. Pentru orice serviciu conex legat de salvarea unei națiuni plătim taxe, alegem lideri, facem revoluții)

d) articolele și cărțile despre conduită și bunele moravuri se numără pe degete, tind să pară funny, cool, cu desenașe și pozulici ieftine cumpărate de la agențiile de stoc, ca să înțeleagă omu’

e) școala, familia, anturajul fac și desfac, poate că ar trebui să facem și noi mai mult, adică eu

Coroborând punctele mai sus menționate, vreau să fac un cadou de Crăciun comunității online: un ghid de utilizare a lumii potrivit bunului simț. Să-l citească și să-l dea mai departe. Dacă n-aș crede că ajută, nu l-aș fi scris. Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 16, 2011 at 12:27 am

Posted in Romania

Tagged with

România fără însușiri

Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt experți în orice, pot spune cu “certitudine” ce se va întâmpla cu România în următorii zece, poate chiar douăzeci de ani. Știu să explice, de exemplu, de ce toți, dar toți posesorii de mașini de teren sunt niște haimanale, de ce toți oamenii de afaceri sunt cvasi-pasibili de pedepse penale sau amenzi, de ce toate femeile frumoase sunt curve (mai ales dacă au o mașină bună), de ce toți funcționarii publici sunt leneși sau au fost aleși cu pile. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 25, 2011 at 6:41 pm

despre curaj*

*sau “ghid de utilizare a curajului pentru viitorii antreprenori”

Sunt catralioane de cărți despre afaceri. Una mai bună decât alta. Nu glumesc, majoritatea sunt chiar foarte bune. Din fiecare înveți câte ceva. Ce nu înveți este să ai curaj. Nu există nicio carte pe lumea asta care să-ți vândă emoția postexperimentală. Care să-ți vândă experiența, punct. Cumva trebuie să încerci.

Mi-a picat în mână un studiu făcut de francezi pe antreprenoriatul românesc. Că nu avem mai mult curaj. Că nu folosim soluții și tehnologii proprii (care?, aș întreba), că, și aici e punctul cel mai dureros, cercetarea nu e deloc aplicată. Adică avem cercetare, dar nu se face la comandă, ci din curiozitate științifică.

Sincer, nu prea mă interesează curajul antreprenorilor români; cumva, el se va coagula și va fi ceea ce trebuie să fie. Mă interesează curajul românilor de a începe o afacere. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 20, 2011 at 2:59 pm

Posted in Romania

Tagged with , , , ,

zece

1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am scăpat de securea trupului şi a minţii numită comunism, am eliberat monştrii fericirii, libertăţii şi ai creativităţii. Monştrii nu au vrut să fie oi supuse: s-au transformat în fluturi, pentru unii, în vulturi, pentru alţii.

2. Ceva putred începe să se arate de când viaţa e fragedă. Basmele răutăcioase în care toată lumea suferă şi eroul trece cu bine prin pădurea cu lighioane (= se “descurcă”) sunt încă suprinzător de populare în România. Copiii se idolatrizează reciproc în funcţie de cantitatea de “rele”, prostioare pe care le comit. Niciodată lor, Doamne fereşte, ci altora. Vecinilor, educatorilor, celorlalţi copii, trecătorilor. Reflexul se naşte, se dezvoltă, rămâne. Şotiile inofensive rămân criteriu de evaluare. Felul în care copilul “scapă” din situaţii critice începe să-l formeze, să-l modeleze. Învaţă frica, învaţă că viaţa e plină de adversari şi greutăţi, că taxele şi statul sunt inamici, ca important e să ai repede, mult, să-ţi fie bine. Ideea de colectiv, cea de societate, de colegialitate, loialitate, încep să dispară. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 18, 2011 at 4:25 pm