push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘calatorii

amratatșianulăstanobelu’

ca mai toate ratările nu prea intensă nu prea rece nu prea tăioasă nu prea fierbinte mai scriem un pic mai ratăm un pic doamne dă-mi virginele care se ascund în spatele Nobelului ce frumoase sunt cum am ratat autobuzul 300 care mă ducea la Chibrit sfrijit chinuit am ratat coada mai scurtă de la hypermarket am ratat ofertele speciale am ratat-o pe fata aia cu picioare lungi și sprâncene ca ghidonul unei motociclete de curse am ratat ultima suflare a bunicilor mei am ratat răsăritul cel mai extraordinar de perfect în care lumina cădea nemaipomenit de nemaiîntâlnit de perfect Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 6, 2011 at 7:28 pm

mult mai bine

fericirea arată mai bine dacă o așezi între tine și soare un contre-jour să-i poți decupa linia crezi că te bucuri nu vezi decât o ștanță care taie bucăți incandescente din tine bucata de azi bucata de mâine

până nu mai rămâne nimic de tăiat de decupat și atunci inventezi istorii inventezi zâmbete ce bine e, da, ce bine e, dimineața ai impresia că te trezești bărbat după ce ți-ai spălat cârpa sufletului într-un lighean cu vin toată noaptea după ce hienele coșmarurilor au fost strivite de picioarele zvelte musculoase ale cerului ăstuia în flăcări pe care înfloresc corăbii gri ai impresia că ești chiar mai bărbat decât ieri când nici nu te puteai ridica din pat înfundat în cearșaf de greutatea copleșitoare a unui fir alb de păr

fericirea arată mai bine dacă-i dai drumul pe mare să-i poți decupa drumul de toate tristețile ce caută avalanșele astea în mijlocul oceanului? cine sunt armatele astea care scuipă ghiulele disperate spre chila bărcii mele

scuipă până mai rămân câteva așchii care te pot cumva miraculos ține la suprafață reziști până la sfârșitul vieții cu o gură de aer la zece guri de apă sărată ce bine e, da ce bine e, dimineața te trezești bărbat cămașa ți s-a uscat de le briza de noapte trec corăbii cu femei admirându-ți trupul bronzat nimeni nu știe că Read the rest of this entry »

Written by Rares

May 12, 2011 at 10:47 am

și de-aici unde mergem?

patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum, cale lasă-ne domnule cu plescăielile astea strigă un domn nervos bărbos din primele rânduri dar nici măcar nu întoarce capul e fascinat de uluirea nedumerirea disperarea mea din mijlocul drumului cei patru canguri nu mai rezistă tensiunii momentului unuia îi scapă un icnet de rândunică ceilalți râd cu zgomot; eu nu mă mișc din mijlocul drumului simt parfumul unei femei un mosc a murit pentru ca ea să miroasă așa dușmanul meu trebuie să moară ca să-mi acopăr cu seva glandelor lui clavicula șefii marilor cancelarii să mă invite la dineuri fascinați de puterea fabuloasă a parfumului meu și cele două parfumuri al meu și al femeii se întâlnesc într-un cinematograf obscur în care împreună cu niște canguri impertinenți și mov pe deasupra (s-ar putea și pe dinăuntru) Read the rest of this entry »

Written by Rares

May 8, 2011 at 2:09 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,

piraña

sângele devine brusc flămând deschide gura suntem orbi dar degetele simt micul lanț muntos din spatele buzelor de un alb perfect munți lustruiți în tendoanele oasele ligamentele carnea și organele timpurilor trecute sângele se naște în alt sânge înghițindu-și imediat placenta

sângele stă ca un student cuminte studiind teoria relativității studiază teorii fizice cuantice apoi îți servește o cupă amară cu rostul lui în sistemul metric spațiotemporal sângele și noi suntem cumva epoci diferite sângele parcă trebuia să ne hrănească să care ca prostul oxigeni și nutrienți să muncească la înlocuirea țesuturilor pierdute

dar nu

sângele lucrează acum la înlocuirea ținuturilor pierdute sângele oxigenează orașe de pe-aiurea sângele tânjește după Audrey Hepburn o așteaptă și acum la Tiffany’s sângele stă încordat cu o mână strâns pumn la spate cealaltă răsucind un capote aprins în vâltori care seamănă izbitor cu sângele care iese de la filmul cu Hepburn  Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 24, 2011 at 11:05 pm

camioane întregi cu lapte

oamenii desigur ar dori să muște cu dinții lor de aluminiu din viața mea de lapte pe vremuri stăteau la coadă cu sticle din sticlă viața mea era pe cartelă ascultam câteodată marșul subțire al țânțarilor care visau să devină dinozauri modelele mele de viață viața mea de lapte lapte bătut lapte acru fierbinte spumos

așa, cu gălețile pline de smântână, viața mea vizita orașe, castele, palate, grădini, suflete, ferindu-se de dinții de stejar, viața mea aștepta autobuzul 16, aștepta degerând la colț, alunga viermii de mătase din păr spre livezile cu fluturi din munți, viața mea la film, neștiind dacă pe scaunul din stânga sau pe cel din dreapta stă dintele de aluminiu

așa, camioane întregi cu lapte visând să devină cafea, poate cacao, treceau prin orașe, castele, palate, grădini, suflete, nevoind să lase nimic în urmă, luând totul cu ele, răni care deveniseră autostopiste obosite, călători dubioși, călăi sau/și îngeri Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 23, 2011 at 4:12 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

Tagged with

curs de ikebana

eu încep chiar de-aici de la marginea asta șifonată a cearșafului prăfuit al străzii aici mi-au crescut tălpile apoi gambele coapsele trunchiul n-am apucat niciodată să înfloresc nu e nicio pagubă am tot timpul alerg așa prin lume cu rădăcinile atârnânde julindu-le nepăsându-le răsucindu-le uscându-le retezându-le du-le du-le de-aici mi-au zis toți nu m-au angajat nici în parcuri nici în grădini nici măcar într-o terasă privată aș fi locuit și-ntr-un ghiveci dar m-aleargă mereu ăștia cu despădurirea am fost apoi la un curs de noncombat apoi la unul de salvat aparențele am băut cola am fumat winchester palincă beții minciuni îmi trag rădăcinile lăsând urme semnificative (nu e frumos cuvântul ăsta?) pe cearșaful șifonat al străzii apoi am învățat să cânt să scriu să număr să caut în pantaloni să caut sub bluzele fetelor să mă înalț cu tot cu rădăcini încercând să zgârii aerul cu sângele meu verde rășinos mi-am făcut brațele etajere am dus cărți valize borcane cu zacuscă murături analize de urină castraveți mucegăiți un măr uscat ofilit nu e nimic în neregulă zice doamna de la cosmetice vă ofer această mostră de unguent pentru reparat ridurile rădăcinilor vă promit că n-o să mai aveți probleme am făcut cursuri de ikebana de germană am fost chiar și la școală puțin am fumat marlboro și am băut espresso am văzut jumătate de glob ocular am călătorit de mii de ori în juru-mi Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 12, 2011 at 8:54 pm

de partea cealaltă

uimit de toate tăcerile

încărcat de toate încercările

calc printre poeți de lut încremeniți în cuptoare

toți, dar toți, până la unul

îți coc cuvinte nespus de frumoase

călduroase

încântător mirositoare

papilele tale sunt vulve înroșite și dilatate

asta înnebunește o lume-ntreagă (ajungi și tu pe prima pagină a ziarelor)

cuvintele lor

bazate pe rețete complet noi

sunt simple metamorfoze

sunt grâul de ieri

scâncetul unui copil lăsat singur de o brutăreasă (ce brută cu burtă) Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 5, 2011 at 2:07 pm

când înainte, când înapoi

ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului care, da, nu e nicio glumă, poate strivi orice suflet imediat după ce-i ia forma, ce bine că bocancii noștri nu mai simt țeste sub tălpile crăpate, ce bine că din rănile noastre nu mai curge puroi, că am scăpat de povara capului greu purtat la înălțime (176-198 cm, în medie, pe batalion) bălăngănindu-se ca niște limbi de clopot în eter, lovind ba trecutul, ba aplecându-se în viitor, prezentul fiind doar două vertebre tasate, dureroase, un loc în care nu vor să fie, un loc din care vor să plece, lovind cu furie aerul când înainte, când înapoi, ce bine, spuse vocea tulburătoare a batalionului de călători, putem sta în șuvița asta de păr, putem avea cu toții o erecție colectivă numai și numai rostind un nume fără să simțim nimic altceva, uite, păr, spuneți odată cu mine, și hainele noastre se întăresc, viitorul și trecutul îți zâmbesc ca un trup de zeiță de hollywood, prin sânge îți trec abdomene tari și transpirate de luptători care nu vor ști vreodată ce înseamnă durerea a două vertebre tasate, dar îți vor tasa trupul între brațele lor, astfel încât valiza păcatului tău să fie mai plină și mai parfumată, Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 4, 2011 at 2:08 pm

pauza de masă

sună

să plecăm

să nu ne mai întoarcem

să nu ne mai întoarcem spatele

să întoarcem stilourile împotriva vremii

să nu ne mai întoarcem din pauza de masă

să ne urcăm într-un avion către Noua Zeelandă

să ne urcăm într-un tren minuscul care să-ncapă în ureche

să mergem așa, ca proștii, cu valizele mereu la noi, ca pregătiți de război

să nu știm decât noi de unde pleacă zâmbetul ăsta patologic, dement, ars de soare

să ne urcăm în spatele unor cărăbuși portocalii, zboară, cărăbușule, zboară

să dăm nervoși din picior când nu mai vedem trenurile, avioanele

să ne crească păr de cămilă în nări și nisip sub unghii

să nu ne mai întoarcem în camere, în pereți

să nu mai auzim ceasurile, opririle

să ne simțim hărțile-n piele

să ne vizităm mai des

să ne circulăm

să tot fim

să fim

 

 

Written by Rares

February 11, 2011 at 6:41 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

Tagged with ,

hmmm… îhmmmhmîmmmhmm…

patruzecișidouă de fluturese purtând minijup gurile le rup dansează turbate în jurul lămpii oricât te-ai strădui să asculți nu se aude nimic camera nu e străbătută de niciun sunet fluturesele dansează în tăcere hâmâind un cântec de rotit în jurul lămpii hmmmhhmmmhmhmhmmmhmmm

suntem martori involuntari ai tot felul de miracole mărunte ușoare ridicol de nevăzute și minuscule furnici care-și curăță antenele furnici stând furnici în autobuz întorcând capul după un afiș vreau să mă opresc într-un oraș unde oamenii au vreme pentru miracole mărunte să putem pierde câteva secunde privind un strop de transpirație alunecând pe ceafa transpirată a unui băiețoi biciclist să cumpărăm înghețată doar s-o privim plângând furnici care beau apa unui lac miliarde de furnici care toată viața lor imaginați-vă! beau cel mult o cană de apă (poate fi și de tablă) chiar acum în timp ce vă scriu un melc face călătoria vieții lui prin grădina unui popă trist

vreau să găsesc un oraș unde pot să stau liniștit în spatele unei cafele de unde pot privi firul de păr de pe ceafa unei fetișcane cum se ridică semeț când fetișcana se închipuie îmbrățișată de băiatul după care tânjește să întorc capul după bătrâni care trec prin lume ca niște coji uscate să întorc capul după afișe lipite de furnici care se dau în spectacol un oraș în care cartiere întregi fac amor cu fereastra deschisă poți cânta la pian apăsând pe clapele luminate ale ferestrelor cu tonuri și semitonuri uite-acolo un diez deci du-te un pic mai sus unde, la etajul opt?! Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 10, 2011 at 10:40 pm

Posted in Episoade

Tagged with , ,