push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘caracatita australiana

un

marș d-aici îi spuse un colț de gură celuilalt colț timpul care trece între un zâmbet și următorul sigur am putea lua umbrele astea sălbatice năstrușnice să facem din ele armate nebune să cucerim teritorii noi să înfigem steagul națiunii de o singură persoană în teritoriul unei alte persoane ce mult timp trece de la un colț al gurii la celălalt poate sunt guri cu mai multe colțuri cum au delfinii scandinavi de exemplu

liniștea îmi scapă printre degete se sparge de scările de piatră le-am dărâmat acum dooșcinci de ani să facem altele mai frumoase până la urmă de asta e făcută liniștea s-o spargem sexul să-l folosim corpul să-l îmbătrânim împământenim dac-am fi avut aripi eram pe un raft de supermarket la carne de pasăre într-o lume care nu mai avea nicio treabă cu liniștea noastră am fi privit dramele lor din raftul unui magazin tare plăcut ar fi fost  Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

May 31, 2011 at 5:45 pm

cu tigvele lor la gât

n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le fac șirag să le vând amintiri în portul vechi unde miroase a călătorii lungi și fuste nespălate a pește stricat și a lehamite de pește a praf centenar piața perlelor a scăzut dramatic având în vedere recentele evoluții din țară (moțiunea de cenzură) și străinătate (seismul din Japonia) dau radioul subacvatic mai tare mult mai tare un grup de rechini curioși ascultă știrile cu pasiune tresar în grup câțiva dintre ei îmi retează în glumă cinci picioare înot cu greutate n-ai nicio șansă îmi strigă un crab bolnav două sepii îndrăgostite îmi umplu stilourile cu cerneală dar jumătate dintre speciile apei încep să râdă ținându-se de burțile solzoase cine să vadă ce scrii în întunericul ăsta n-am absolut nicio șansă unde aș putea găsi o bucată de hârtie în bezna asta radioul continuă să difuzeze știri difuze rechinii prind bulă după bulă toate știrile importante fiți amabil întreb un cal de mare unde aș putea găsi niște perle? știți, tot portul mă așteaptă, e ultima noastră speranță… nu ai nicio șansă îmi spune căluțul și recunosc în el bașii lui pavarotti și-mi întoarce brusc spatele sub forma unei splendide cocoașe fredonând o arie necunoscută ce-i fierbe în impresionanții plămâni unde îmi e șiragul de perle? răcnește un gând către altul dar răspunsuri n-am e evident că n-am nicio șansă să mă-ntorc pe uscat cu vreo perlă cad în genunchi în fața unor corali dați-mi cevaaa dați-mi orice Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 17, 2011 at 6:15 pm

naufragiul

am lovit azi – ce neatenție – un om care plutea pe stradă venea contra curentului mie mi s-a părut un vreasc (mă scuzați, corpurile oamenilor plutitori nu-mi spun nimic special…) și l-am lovit în plin n-a scos niciun sunet a naufragiat liniștit pe o dună de ziare s-a ridicat și a mers mai departe ba chiar mi s-a părut că mi-a și zâmbit – amar dar tot zâmbet se cheamă că e – a naufragiat chiar acolo, uite

oamenii naufragiaza așa ca demenții unul în celălalt unul peste celălalt ne confundăm cu insule și ne aruncăm ca proștii unu-n altul ne luăm drept torpile și închidem ochii dar moartea nu vine nu vine nu vine cuvintele nu pot exploda oamenii naufragiază întruna își doresc asta să le umfle apa sărată pleoapele să trăiască acolo la limita rezistenței a chinului să aștepte un semn de undeva de la o torpilă de la o insulă de la un altul gata de naufragiu cât vezi cu ochii sunt numai spitale plutitoare dar ție-ți vând bilet de croazieră de lux Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 7, 2011 at 9:01 pm

unscharf

lucrurile pot părea diforme nu uneori, ci de cele mai multe ori

să luăm, de pildă, aceste albine senzuale care-şi ridică minijupele până la dunga lipicioasă şi, cel mai probabil, unsă cu miere a dresurilor, să le analizăm zborul erotic în jurul formelor poligonale ale viitorilor lor iubiţi, să le tremurăm unic şi irepetabil vibraţia invizibilă a amorului lor înaripat (50 bătăi/secundă/kg.corp/direcţia SW), să le luăm cu delicateţe ochelarii de soare de pe nas, să le privim în ochi şi să le zâmbim mieros

să admirăm, de pildă, talia aspră a teancului acesta de cărţi, exact aşa cum ţi-ai dori o talie lângă tine: dantelată, accesibilă, tainică într-o parte, tare, rigidă, impenetrabilă, socială în cealaltă parte, să cuprindem talia asta cu braţul nostru telescopic, să-i arătăm noi ce înseamnă alonjă de intelectual, s-o decimăm în tăcere, filă cu filă, cotor după cotor, să răsfoim această talie înecându-ne orice amintire despre parfumuri într-o moarte de celuloză (fină, reciclabilă) pe care numai plămânii noştri de intelectuali pursânge o pot adulmeca, identifica, iubi Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 13, 2011 at 9:11 pm