push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘de vânzare

un domn. orice domn

un domn bine, îmbrăcat nici elegant nici sărăcăcios, curat, cu fruntea bine ascunsă sub boruri dar cu privirea la vedere, nici prea înalt, nici prea scund – ce mai, vreau să spun că ar putea fi oricare dintre bărbați (forțând un pic nota, ar putea fi chiar și oricare dintre femei), intră în magazin. scutură nepăsător și absent umbrela, am putea spune că o răsucește smucit, mai debragă, trage aer adânc în piept ca și cum ar vrea să-i confirme și nasul că este în magazinul care trebuie, apoi cercetează toți pereții, toate rafturile, se oprește cu privirea asupra unui tablou (sau poate o copie pe hârtie?) cu o pisică, tabloul e atât de jalnic încât nu-l încearcă nici măcar un surâs dar mai rămâne preț de o clipă cu mintea-n puful mâței, apoi observă liniile parchetului dintr-un lemn îndoielnic, de unde bani pentru parchet de lux zilele astea?, mereu l-au fascinat liniile și desenele în parchet, le urmărește până ajunge la tejghea. dincolo de ea, un vânzător. Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

January 27, 2011 at 12:14 am

două ceasuri doxa, paradoxa

am descoperit, da, puteţi să mă invidiaţi, dar în linişte pentru că am avut o zi extrem de gălăgioasă, secretul celei mai alunecoase şi în acelaşi timp vâscoase vaseline. pe lângă ingredientele cunoscute – untură de bou malac, unt de mamut crescut şi puţin pierdut la spate, trifoi cu patru foi dictando, levănţică dintr-aia mică fără frică, uşurică, extras de sare subterană, diafană şi babană – am remarcat că un sentiment suplimentar de ungere îl poate avea dantura de cacao, cu unele efecte secundare, seculare, desigur. am adăugat praf de testicule de râmă făcute zob, grăsime de furnici cu talia piezişă (asta s-ar putea să fie un pic mai greu de procurat: ultimele asemenea furnici de care am eu cunoştinţă – şi mă mustră conştiinţa pentru asta, undeva în spatele urechii – trăiesc tocmai în Croembia) Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 12, 2011 at 7:22 pm

Posted in Episoade

Tagged with , , ,

ca în fiecare an

am adormit, aşa cum fac aproape an de an, şi m-am trezit în oraşul ăsta nici mare nici mic, nici în munte nici pe malul vreunei ape, cu oameni nici ascunşi nici foarte întredeschiși, m-am trezit exact când soarele se pregătea să apună uite, tocmai după zidurile acelea de culoarea cămilelor spiralate, deci mai era un strop de lumină, după cum puteți bănui; oamenii s-au apropiat și au început să pună întrebări, da’ de ce e dama așa urâtă, da’ cine e în tablou’ ăsta, da’ p-ăsta de ce l-ați pictat așa, da’ ce, vă credeți artist, acum? da’ de unde vă inspirați, da’ cum vă alegeți modelele, da’ suferiți, da’ sunteți vesel, da’ ce-ar trebui să fac să-mi faceți și mie portretul, sunt prea gras? Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 11, 2011 at 6:25 pm

Posted in Episoade

Tagged with , , ,

veioză de vânzare

Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la fel de tocit), am privit cum îmi creşte părul în cele mai neobişnuite locuri, am scris noaptea poezioare de amor, am plâns.

Cu veioza asta am colindat lumea, am stricat primul televizor Olt (alb-negru) după ce am încercat să prindem bulgarii, ne-am uitat la Teleenciclopedia, ne-am rugat să reuşim în viaţă, Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 16, 2010 at 6:14 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,