push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘intuneric

falanga

ce corvoadă

să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la stomac, am mai văzut cazuri, spune sigur pe el un doctor care pare mai înțelept pe degete are o verighetă mătuită îl strânge degetul care și-a trăit viața înainte și după verighetă cele două părți ale degetului care nu mai vorbesc între ele din cauza verighetei acestui doctor care-mi spune că s-ar putea să am o hipersecreție de poezie cerată să prelevăm niște mostre de țesuturi tegumentoase de la acest pacient nu, nu seamănă cu Dr.House, nici cu vreun guguștiuc din Grey’s Anatomy, e un doctor simplu, cu toți boii acasă, cu un halat verde cu mânecă scurtă ce lasă vederii o piele care nu prea a văzut soarele în ultimii douăzeci de ani Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 12, 2011 at 11:09 pm

și de-aici unde mergem?

patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum, cale lasă-ne domnule cu plescăielile astea strigă un domn nervos bărbos din primele rânduri dar nici măcar nu întoarce capul e fascinat de uluirea nedumerirea disperarea mea din mijlocul drumului cei patru canguri nu mai rezistă tensiunii momentului unuia îi scapă un icnet de rândunică ceilalți râd cu zgomot; eu nu mă mișc din mijlocul drumului simt parfumul unei femei un mosc a murit pentru ca ea să miroasă așa dușmanul meu trebuie să moară ca să-mi acopăr cu seva glandelor lui clavicula șefii marilor cancelarii să mă invite la dineuri fascinați de puterea fabuloasă a parfumului meu și cele două parfumuri al meu și al femeii se întâlnesc într-un cinematograf obscur în care împreună cu niște canguri impertinenți și mov pe deasupra (s-ar putea și pe dinăuntru) Read the rest of this entry »

Written by Rares

May 8, 2011 at 2:09 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,

de îndată

de îndată ce respirația își întoarce trupul pe partea cealaltă (da, respirația este femeia alături de care dorm seară de seară nesătul, umil, blând, tandru, speriat, dispensabil) profit să imaginez nopțile în care un adagio ți va prelinge pe obraz, adunându-și gemetele în spiralele bărbiei tale, văd umbrele continentelor lăsând urme pe cerul închis de una dintre pleoapele tale, în timp ce cealaltă pleoapă veghează ca tot ceea ce iese din mine să nu mai fie niciodată numai al meu, să tăiem aerul în două, viața în două, respirațiile în două, da, și respirația asta lângă care dorm, nesătul, umil, blând și mut, să ne adunăm cu toții, toți bărbații din univers, să ne așezăm cuminți pe cerul gurii tale să-ți ascultăm concertul cuvântului “și”, profit de această ocazie (respirația încă doarme pe partea cealaltă) să îmi imaginez cum orașe noi îți piaptănă amintirile încâlcite, cum râsul tău va da repede din aripi până nu va rămâne nicio urmă de praf în ochii mei, Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 27, 2011 at 10:10 pm

trăiesc într-o trompă

am plecat din dinte

mi-era foarte rău trebuia să schimb mediul în plus îmi intrase în plămâni o infanterie întreagă de bacterii am găsit trompa asta goală umbroasă caldă umedă numai bună de dormit în ea elefantul mă leagănă toată ziua între noi e o prietenie solidă între mine și lume nu mai e nicio prietenie e șoricul ăsta gros creț mucozitar în care am intrat ca într-o altă mamă am intrat atât de repede încât nici nu mi-am văzut elefantul adoptiv îl întreb – mă aștept la o conversație normală – nu răspunde

în trompă sunt viteaz

scot macetele de la brâu le învârt amenințător prin aer și retez duzini întregi de capete de balaur (unde balaur este reprezentarea alegorică a unei amenințări exterioare extrem de dificil de înfruntat) capetele cad unul după altul adunându-se în curbura inferioară a trompei prin ardere degajă o căldură plăcută sfârâitoare la lumina flăcărilor pot scrie un mic poem stupid Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 23, 2011 at 9:45 pm

fereastra

sunt două doamne atât de bine, de fapt ghicesc că sunt bine pe sub posibil înșelătoarele lor veștminte, încât îmi îngheață picioarele când le văd și trebuie să mă așez neapărat, așezare ce face să se miște un pic perdeaua, insesizabil pentru cele doamne care trec ca o zi de miercuri, nici foarte repede, nici foarte încet, așa, cât să te doară preț de câteva minute, apoi să te facă să închizi ochii cu gândurile la faldurile veștmintelor lor care se întind – tu ești cel care trage de ele – apoi cedează și acoperă amorf parchetul ca în scena unei crime, lăsându-ți în față două trupuri goale pe care, trăind numai și numai în imaginația ta, le uiți succesiv și extrem de iute pe măsură ce-ți muți privirea de la unul la altul, de la una la alta, și-ți spui (cuvinte ca niște lovituri de ciocan) aș putea să le iubesc toată viața pe doamnele astea două, care nu sunt două, sunt nouă, nouăzecișinouă, doamne, ce copile sunteți, doamnelor

– și tu, domnule

dacă reușesc să mă apropii de fereastră fără să tremure perdeaua îl văd, așa cum pleacă în fiecare dimineață, la ora 7 și patruzecișișapte de minute, încercând să evite marginile bucăților uriașe de bordură (am citit că asta e o manie, dar cine e perfect? în niciun caz colonelul care m-a lăsat în plata domnului pentru actrița aia nenorocită, și cu un neg păros pe maxilar, pe deasupra!), cum își aruncă aproape tandru fularul peste umăr lăsând câteva frânturi de aer molatic în urmă, îi văd pantofii de culoarea catsanei atât de lustruiți Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 2, 2011 at 10:16 pm

i am a killing machine

ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos, apoi carnea, să simt când incisivii mei retează o arteră după ce şi-au terminat aperitivul de capilare, nu știu dacă știi dar sângele din capilare are cu totul alt gust decât cel care ți se strecoară prin artere, de exemplu, ia loc, te rog, povesteşte-mi ceva frumos în timp ce îţi cântăresc palmele, apoi braţele, abia aştept să-ţi întinzi trupul peste al meu să înţeleg din apăsarea lui cât mă voi hrăni din tine, da da, ia loc aici, în faţa mea, îmi place cum îţi bate inima iute, ai simţit şi tu că o să fiu nemilos şi acum tremuri dar nu te poţi abţine să stai aici, în faţa mea, tu, viitoarea mea pradă, eu, viitorul tău prădător, mai spune-mi ceva, mai priveşte-mă dureros pe sub gene, aruncă-ţi privirile grele către mine la fel cum asediau cândva hoarde de barbari cetăţile de nepătruns, aşa cum se luptă poeţii cu foile albe şi nopţile sterile, aşa cum țăranii neputincioşi vor să înfigă plugurile în pământul îngheţat, nu te mişca, rămâi aici, în faţa mea, închipuieşte-ţi dinţii mei perfecţi, tăioşi, letali, mişcaţi de maxilare puternice care nu se vor descleşta de pe jugulara ta până nu Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 26, 2011 at 12:18 am

un marș simplu

când îi privești în ochi înțelegi imediat că pot simți cea mai subtilă prezență a tandreții: ochii lor sunt umflați, tumefiați de la nopțile de marș forțat, înfiorător, prin tot felul de tranșee săpate uneori cu mâinile goale, mușcate cu dinții, păi nu asta facem, domnule, nu săpăm tranșee în ceilalți, nu desenăm linii de front?, păi ce facem aici, ne jucăm?, ochii lor sunt acoperiți de lanuri întregi de capilare circulate de sânge albăstrui capabile să capteze urme de lumină în cel mai crunt întuneric, ochii lor tumefiați, uriași, care sunt, în mod evident, mult prea mari pentru orbitele natale, ar scăpa de ochii lor oricând, dar uită de damnare și sapă tranșee, fiecare pumn de pământ din față e o lopată aruncată peste ce-au lăsat în spate, trupuri deșirate, stomacuri golite de fluturi, de larvele dinaintea fluturilor, de dureri, fiecare mușcătură e un zâmbet de prădător către scheletele amintirilor, păi ce sunt amintirile, domnule? Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 24, 2011 at 3:41 pm