push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘moarte

în timp ce visam

mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un păr sculat când afli că ești dat afară

m-am uitat la televizor zile întregi (așezat inteligent între țesutul adipos și unul dintre mușchi, lăsați-vă imaginația să aleagă la întâmplare pentru că, în corpul meu, pot fi oriunde), mi-am citit google readerul până la ultimul feed, am apucat să citesc și cele mai nesărate cronici din Washington Post la care era pielea mea abonată, m-am amuzat să aud telefonul, dar să nu-i simt vibrația, nimic nu mă încălzea, nimic nu mă lăsa rece, ce pielea mea Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

December 21, 2011 at 12:03 am

butonul șapte

utopie bidimensională

bătrânul acela care-mi vinde mereu ziarul de alaltăieri putea lua orice lift dar l-a luat chiar pe ăsta mic care-mi trece acum dureros prin încheietura mâinii drepte îl aud strigând pe bătrân câteva cuvinte fără noimă ar putea fi instrucțiunile de utilizare a liftului după voce îl simt cu stânga citește biblia cu dreapta scrisoarea pe care a găsit-o în sertarul mesei din bucătăria pe care-o împărțea cu fosta nevastă “dragă geta…” și restul se pierdea între etajul 4 și 5 și ce să fac eu cu ziarul de alaltăieri poate nu ați citit bine poate v-a scăpat ceva da chiar mi-a scăpat uite e chiar anunțul în care anunțam că am o formă avansată de miopie una atât de avansată încât optsprezece savanți urcați în autobuzul 18 nu o pot ajunge Read the rest of this entry »

Written by Rares

November 30, 2011 at 12:26 am

un lichid verzui

– Știți, nu mi-am dorit să mor, zise domnul P. Nu mi-am dorit să mor fără să găsesc măcar câteva definiții. Ce înseamnă iubire, trădare, așteptare, plecare. Dar, uitați, mi s-au umflat capilarele domnule doctor, s-au înverzit, și stau acum în rezerva asta de spital ca o plantă așteptând să mor. Dar efectiv ca o plantă, fără să-mi fi găsit definițiile, se plânse domnul P.

– Nu e cazul să vă îngrijorați, încercă doctorul un ton mai optimist. Capilarele sunt sub control: le-am creat, cu ajutorul salvator al asistentei-șefă, un manșon special care le ține în frâu. Și le și ascunde vederii, iată. Două avantaje într-un biet dispozitiv de plastic. Și improvizat. Când rosti improvizat, medicului îi fugi iute bărbia spre umărul stâng. Un tic din copilărie, se scuză în fața domnului P., suprinzându-i milisecunda de uimire din privire.

– Nu, nu mă îngrijorez. Nu mă pune pe gânduri moartea. Am mai murit de câteva ori în viața asta, aș putea spune. Mă sperie faptul că plec, plec chiar din rezerva asta împuțită și n-am găsit răspunsuri. Așteptare, plecare. Ce sunt? Dumneavoastră căutați răspunsuri, domnule doctor? Read the rest of this entry »

Written by Rares

June 21, 2011 at 11:54 pm

de îndată

de îndată ce respirația își întoarce trupul pe partea cealaltă (da, respirația este femeia alături de care dorm seară de seară nesătul, umil, blând, tandru, speriat, dispensabil) profit să imaginez nopțile în care un adagio ți va prelinge pe obraz, adunându-și gemetele în spiralele bărbiei tale, văd umbrele continentelor lăsând urme pe cerul închis de una dintre pleoapele tale, în timp ce cealaltă pleoapă veghează ca tot ceea ce iese din mine să nu mai fie niciodată numai al meu, să tăiem aerul în două, viața în două, respirațiile în două, da, și respirația asta lângă care dorm, nesătul, umil, blând și mut, să ne adunăm cu toții, toți bărbații din univers, să ne așezăm cuminți pe cerul gurii tale să-ți ascultăm concertul cuvântului “și”, profit de această ocazie (respirația încă doarme pe partea cealaltă) să îmi imaginez cum orașe noi îți piaptănă amintirile încâlcite, cum râsul tău va da repede din aripi până nu va rămâne nicio urmă de praf în ochii mei, Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 27, 2011 at 10:10 pm

omul care ajungea prea târziu

e cumva ridicol

așezându-și mâinile înaintea mâinilor palmele înaintea degetelor anapoda anapoda ca într-un cântec stupid în care niște băieți umileau niște alți băieți așezându-și ideea înaintea nașterii trupul înaintea gestației gestația înaintea acuplării nimeni nu a vrut ca omul ăsta să se nască și nimeni nu a vrut încă înainte de a ști ce înseamnă a vrea

așezându-și întrebările înaintea cuvintelor omul care ajungea prea târziu omul care ajungea mai târziu decât el însuși

mereu se vedea din spate alerga după el fără să se poate ajunge plămânii îi alergau după aer inima după sânge creierul după gânduri mușchii după zvâcniri cumva toate se încurcau între ele sângele ajungea în gură zvâcnirile în inimă cuvintele în plămâni Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 19, 2011 at 11:13 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,

trăiesc într-un dinte

După un examen pulmonar complet inutil, orașul a început să muște din noi. În fiecare zi i se întărește dantura, ca unui câine: te mușcă mai întâi cu blândețe, dinții albi au vârfuri rotunde, moi. Boabe de orez. Apoi se ascut, se întăresc. Sunt semnele fiarei ce va fi. Orașului i-au crescut dinți de patru până la douăzecișipatru de etaje. Scuipă spre mine cu saliva lui de tramvaie și mașini prăfuite, resturile metalice de la micul dejun pe care îl ia dimineață de dimineață pe autostrăzi, prin suburbii, cartiere care moțăie sub haine reci de brumă și visuri sleite.

Orașul mușcă din mine cu dinții lui cariați în care fiecare încearcă să-și sape cavitatea lui ca o bacterie, ca o familie tartrară – sună un vecin: domnule, dumneata inventezi cuvinte chiar așa, după bunul plac? du-te -n mă-ta, zic, și-i trântesc ușa-n nas, credeam că e poștașul care-mi aduce dimineață de dimineață suc gastric la kil și periuțe ultramoderne (uneori chiar postmoderne, date pe sub mână), numai bune pentru metehnele mele – fiecare încearcă să încălzească mica lui carie cu un covor de culoare moale. Cu niște fotografii din concedii. Poate chiar câteva tablouri. Perdelele care închid bacteriile pansive, le izolează de celelalte universuri care le-ar putea afecta scurta existență în gura orașului. Cu costurile astea la-ntreținere, nici măcar o plantă nu mai poți crește. Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 20, 2011 at 9:11 pm

caută după cuvinte cheie

tot arunci cuvinte-buzdugan cad mânioase și-ti fărâmă dinții ce simplu ar fi să umplem rezervoarele astea cu sânge să ne sudăm – pricepuți cum suntem în toate – bucată cu bucată când suntem fărâmați am ști foarte exact cât durează cântecele reîntregirilor noastre un an durere egal patru ore de sudură unsprezece ani de chin egal opt ore de sudură cu grupe diferite de sânge un cancer un om apropiat care-ți pleacă sutură pe viu și două luni de gimnastică până la recuperare completă

tot arunci cuvinte-lance prin spații nu se lovesc de nimic de nimeni n-au ecou ți-ar trebui un ecou sângeros să simți lancea înfigându-se în pelicula de sânge a cuiva e necesar să simți pielea pârâind carnea oferindu-se bucuroasă sfâșierii o și ce-ți mai place să vorbești să vezi cum țâșnesc cuvinte-lance în toate direcțiile doar doar s-or lovi de vreun suflet bolovănos și-or întoarce un minuscul ecou semnul reconfortant al singurătății asistate teatrale mortale Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 30, 2011 at 7:46 pm