push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘nopti

fereastra

sunt două doamne atât de bine, de fapt ghicesc că sunt bine pe sub posibil înșelătoarele lor veștminte, încât îmi îngheață picioarele când le văd și trebuie să mă așez neapărat, așezare ce face să se miște un pic perdeaua, insesizabil pentru cele doamne care trec ca o zi de miercuri, nici foarte repede, nici foarte încet, așa, cât să te doară preț de câteva minute, apoi să te facă să închizi ochii cu gândurile la faldurile veștmintelor lor care se întind – tu ești cel care trage de ele – apoi cedează și acoperă amorf parchetul ca în scena unei crime, lăsându-ți în față două trupuri goale pe care, trăind numai și numai în imaginația ta, le uiți succesiv și extrem de iute pe măsură ce-ți muți privirea de la unul la altul, de la una la alta, și-ți spui (cuvinte ca niște lovituri de ciocan) aș putea să le iubesc toată viața pe doamnele astea două, care nu sunt două, sunt nouă, nouăzecișinouă, doamne, ce copile sunteți, doamnelor

– și tu, domnule

dacă reușesc să mă apropii de fereastră fără să tremure perdeaua îl văd, așa cum pleacă în fiecare dimineață, la ora 7 și patruzecișișapte de minute, încercând să evite marginile bucăților uriașe de bordură (am citit că asta e o manie, dar cine e perfect? în niciun caz colonelul care m-a lăsat în plata domnului pentru actrița aia nenorocită, și cu un neg păros pe maxilar, pe deasupra!), cum își aruncă aproape tandru fularul peste umăr lăsând câteva frânturi de aer molatic în urmă, îi văd pantofii de culoarea catsanei atât de lustruiți Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 2, 2011 at 10:16 pm

texte demodate

dragă,

cuvintele tale trebuie să fie mereu desprinse din textele mereu în vogă să te-aștepți ca, după ceva timp, să ne luăm adio numai și numai din cauza asta ți se va părea stupid, desigur, însă mie-mi place să mi se vorbească modern, să mi se rupă ritmurile-n cap, să aud mereu voci sparte, și să nu te miri într-o zi c-am să plec numai și numai din cauza asta, deja nu-mi mai vorbești, ești altul, ești mult schimbat față de ce mi-ai promis, o, și cât mi-ai promis, nimeni nu-mi poate vorbi mai răspicat ca o boare de vânt

dragă,

îmi place să stau la marginea palmei tale și să aud valuri de sânge lovindu-se de buricele degetelor. e un fenomen des întâlnit la femeile de pe partea asta a planetei. îmi place când veniți, regimente întregi de femei singure, flămânde, cu pieptarele puțin descheiate cât să se vadă umbra aia a cutelor ce vă poartă sânii, și ocupați crâșmele din port, vă bateți cu pumnii și picioarele, vă întreceți în butoaie cu rom, răgușiți țipând numele iubiților voștri, îi blestemați, doamne ce-i mai blestemați, uitați de patrie, de sânge, de copii, de orgasme triste, le uitați chiar și pe cele pe care nu le puteți uita, dansați, desigur, îmi place când veniți, regimente întregi de tristeți zdruncinate, lăsați așa un parfum minunat în urma voastră cum n-a mai cunoscut orașul ăsta Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 1, 2011 at 1:07 am

i am a killing machine

ia loc, te rog, nu acolo, aici, în faţa mea, să te văd bine, să-ţi parcurg cu privirea conturul până te învăţ pe de rost, până îmi voi imagina foarte precis unde ți se termină derma şi începe ţesutul adipos, apoi carnea, să simt când incisivii mei retează o arteră după ce şi-au terminat aperitivul de capilare, nu știu dacă știi dar sângele din capilare are cu totul alt gust decât cel care ți se strecoară prin artere, de exemplu, ia loc, te rog, povesteşte-mi ceva frumos în timp ce îţi cântăresc palmele, apoi braţele, abia aştept să-ţi întinzi trupul peste al meu să înţeleg din apăsarea lui cât mă voi hrăni din tine, da da, ia loc aici, în faţa mea, îmi place cum îţi bate inima iute, ai simţit şi tu că o să fiu nemilos şi acum tremuri dar nu te poţi abţine să stai aici, în faţa mea, tu, viitoarea mea pradă, eu, viitorul tău prădător, mai spune-mi ceva, mai priveşte-mă dureros pe sub gene, aruncă-ţi privirile grele către mine la fel cum asediau cândva hoarde de barbari cetăţile de nepătruns, aşa cum se luptă poeţii cu foile albe şi nopţile sterile, aşa cum țăranii neputincioşi vor să înfigă plugurile în pământul îngheţat, nu te mişca, rămâi aici, în faţa mea, închipuieşte-ţi dinţii mei perfecţi, tăioşi, letali, mişcaţi de maxilare puternice care nu se vor descleşta de pe jugulara ta până nu Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 26, 2011 at 12:18 am

jurnal aproximativ orb

la colțul zilei vezi doi copii cu niște periscoape ciudate prin care încearcă să vadă după colț. mi-am făcut și eu când eram copil. am și-acum unul prin casă, dacă mă gândesc bine.

la colțul zilei, câteva minute mai târziu, oamenii vor să-l vadă pe mâine acum. să se întindă liniștiți măcar o singură noapte pe săptămână, măcar una pe an, în anumite cazuri, și să-și știe mâinele cum își știu mâinile (e un joc de cuvinte întâmplător, ieri nu știam c-o să-mi iasă). să-l știe cum în plin întuneric pun degetele direct pe întrerupător și nu în altă parte, cum își nimeresc paharul de pe noptieră cu o siguranță mai mare decât ziua, cum își vâră picioarele în papuci fără să încurce vreodată stângul cu dreptul, simțind încă de la primii centimetri de deget curbura papucului deformată în ani de zile, cum știu, orbi dar cu ochii deschiși, toate drumurile către toate ușile, cum știu unde sunt muchiile și colțurile obiectelor, ale mobilei, ale mesei ăsteia, uite, dulapului de colo, cum știu unde sunt prin casă după cum li se aude respirația sau ecoul pașilor târșâiți, cum se liniștesc dacă aud foșnetul familiar al pernei, al unei cămăși de noapte, dacă simt cutele cearșafului brăzdându-le plăcut pielea Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 18, 2011 at 9:48 pm

Posted in Episoade

Tagged with , , , ,

încoace şi-ncolo

Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv pentru care poartă un miros greu, de bestie), am luat şişul cu plăsele din corn de cerb şi le-am aşteptat.

Primul a venit unul de acum peste 15 ani ș-un pic. Puteam aproape să pipăi mirosul de fân proaspăt, să simt gustul de fragi de pe deal. Am început să-i mănânc pistruii unul câte unul, ca atunci. I-am mâncat buzele de mure, apoi i-am băut pielea de lapte, i-am muşcat bărbia ca o caisă şi am strâns-o la piept puţin, doar puţin, cât să-i opresc respiraţia preţ de o tresărire. Spicele se aplecau încoace şi-ncolo, fără un ritm precis, fără să ştim sau să ştie dacă drumul le va fi vreodată acelaşi. Eram spicele acelea. Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 27, 2010 at 8:50 pm

să fim serioşi, urbani

îmi plac oraşele în care oamenii aşază poveşti în ferestre

îmi plac oamenii care au poveşti cu ferestre

îmi plac ferestrele cu poveşti

îmi plac casele cărunte, puţin ridate cu porţile un pic strâmbe şi curţile ascunse

îmi plac perdelele numai atunci când se mişcă la atingerea cuiva nevăzut

îmi plac curţile strâmbe

îmi plac străzile care ştiu să trăiască pustii Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 20, 2010 at 11:43 pm

Posted in Episoade

Tagged with , , ,

mod de întrebuinţare

Stimate cumpărător,

Îţi mulţumim pentru alegerea făcută prin achiziţionarea produsului nostru. În continuare, câteva recomandări din partea producătorului, astfel încât experienţa dumneavoastră de utilizator să fie una de excepţie şi să vă aducă satisfacţiile aşteptate.

1. Este foarte important ca întunericul pe care l-aţi achiziţionat să fie intact, să nu prezinte semne de folosire (cutia să fie sigilată şi să poarte marca specifică a produselor de calitate), iar cutia să nu prezinte deformări, turtiri. Verificaţi, pentru siguranţă maximă, holograma Ministerului Întunericului Împlinitor aflată pe fundul recipientului din faţa dumneavoastră.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 19, 2010 at 9:04 pm

veioză de vânzare

Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la fel de tocit), am privit cum îmi creşte părul în cele mai neobişnuite locuri, am scris noaptea poezioare de amor, am plâns.

Cu veioza asta am colindat lumea, am stricat primul televizor Olt (alb-negru) după ce am încercat să prindem bulgarii, ne-am uitat la Teleenciclopedia, ne-am rugat să reuşim în viaţă, Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 16, 2010 at 6:14 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , , ,

avioane din scorţişoară

– e mai bine să scrii noaptea domnule noaptea femeile sunt atât de goale încât singurul lucru pe care-l poartă este mătasea transparentă şi mincinoasă a unei şoapte noaptea poezia este cel mai tăios adevăr avioanele sunt făcute din scorţişoară autostrăzile din frunze de tutun şi le tragi şi le tragi şi le tragi în piept până se adună toate visele în jurul tău într-o şezătoare erotică noaptea pisicile sunt baloane de săpun noaptea mai miroase a pâine caldă doar în spatele podurilor noaptea se dezlănţuie războaiele psihologice ale rozătoarelor noaptea sânii pregătesc laptele pentru a doua zi testiculele au grijă de speranţa de viaţă ai grijă ce mănânci să ai un copil sănătos noaptea frigiderele sunt negre şi tentante ca sexele altor rase noaptea corpurile nu se văd catifeaua pielii ne acoperă vergeturile noaptea nu mai avem datorii Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 8, 2010 at 11:23 pm