push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘Romania

lumea: ghid de utilizare. 2. despre stradă

Strada e spațiul care ne cere zilnic și în orice moment manifestarea celor mai înalte forme de educație pe care le avem. Pe stradă arătăm mereu “cine suntem”. Și, sper din tot sufletul, să arătăm cine suntem cu adevărat, nu în sensul peiorativ al expresiei.

Strada e expresia restrânsă a unei civilizații: ce ni se întâmplă acolo tinde să devină un mănunchi de caracteristici generale ale nației, fie că suntem acasă, fie că suntem “în deplasare”, prin cine știe ce oraș din cine știe ce țară.

Pe stradă ne aratăm hainele, mașinile, ne etalăm gusturile, rafinamentul, statutul social, sau, dimpotrivă, bădărănia, lipsa de bun simț.

Foarte simplu spus, pe stradă interacționează două lumi: lumea pasagerilor pe tălpi cu lumea pasagerilor pe roți.

Să-i luăm pe rând. Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 21, 2011 at 11:25 pm

România fără însușiri

Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt experți în orice, pot spune cu “certitudine” ce se va întâmpla cu România în următorii zece, poate chiar douăzeci de ani. Știu să explice, de exemplu, de ce toți, dar toți posesorii de mașini de teren sunt niște haimanale, de ce toți oamenii de afaceri sunt cvasi-pasibili de pedepse penale sau amenzi, de ce toate femeile frumoase sunt curve (mai ales dacă au o mașină bună), de ce toți funcționarii publici sunt leneși sau au fost aleși cu pile. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 25, 2011 at 6:41 pm

zece

1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am scăpat de securea trupului şi a minţii numită comunism, am eliberat monştrii fericirii, libertăţii şi ai creativităţii. Monştrii nu au vrut să fie oi supuse: s-au transformat în fluturi, pentru unii, în vulturi, pentru alţii.

2. Ceva putred începe să se arate de când viaţa e fragedă. Basmele răutăcioase în care toată lumea suferă şi eroul trece cu bine prin pădurea cu lighioane (= se “descurcă”) sunt încă suprinzător de populare în România. Copiii se idolatrizează reciproc în funcţie de cantitatea de “rele”, prostioare pe care le comit. Niciodată lor, Doamne fereşte, ci altora. Vecinilor, educatorilor, celorlalţi copii, trecătorilor. Reflexul se naşte, se dezvoltă, rămâne. Şotiile inofensive rămân criteriu de evaluare. Felul în care copilul “scapă” din situaţii critice începe să-l formeze, să-l modeleze. Învaţă frica, învaţă că viaţa e plină de adversari şi greutăţi, că taxele şi statul sunt inamici, ca important e să ai repede, mult, să-ţi fie bine. Ideea de colectiv, cea de societate, de colegialitate, loialitate, încep să dispară. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 18, 2011 at 4:25 pm

falanga

ce corvoadă

să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la stomac, am mai văzut cazuri, spune sigur pe el un doctor care pare mai înțelept pe degete are o verighetă mătuită îl strânge degetul care și-a trăit viața înainte și după verighetă cele două părți ale degetului care nu mai vorbesc între ele din cauza verighetei acestui doctor care-mi spune că s-ar putea să am o hipersecreție de poezie cerată să prelevăm niște mostre de țesuturi tegumentoase de la acest pacient nu, nu seamănă cu Dr.House, nici cu vreun guguștiuc din Grey’s Anatomy, e un doctor simplu, cu toți boii acasă, cu un halat verde cu mânecă scurtă ce lasă vederii o piele care nu prea a văzut soarele în ultimii douăzeci de ani Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 12, 2011 at 11:09 pm

al treilea

Se naște un copil. În maternitate, când vezi mizeria, vrei un pat mai bun pentru nevastă. Nu se poate. Îți iubești femeia, îți iubești copilul pe care îl poartă. Principiile nu mai înseamnă nimic. Dai. Nevasta îți e mutată. Sau o duci la o clinică. La clinică, îți e frică. Ai auzit povești. Decât să-ți pară rău toată viața, mai bine dai. Și dai.

Te-ai născut într-o maternitate. Ești spălat pe creier de mic. Nu înțelegi nimic, dar ți-e mai frig decât ăluia care a dat și stă deja cu țâța mă-sii în gură. Tu stai într-un salon mizer și ți se dă lapte praf. Uneori cam rece.

La grădiniță îți scoți ochii și rupi pielea. Pe educatoare o doare-n cur, sunt prost plătită, pui de drac. Observi că, dacă dai mai tare și tragi mai rău, ai mai multă liniște. Un pui de reflex crește în tine, dai, tragi, liniște.

Părinții muncesc din greu. Vin târziu, încearcă să se ocupe de tine, ce vrei puiule, hai puiule, dragu’ tatii, dragu’ mamii, cum a fost la școală, de ce-ai luat notă mică, nu mai primești nimic, nu mai mergem la mare, mami, profa’ primește de obicei un cadou. Școala devine un chin, un lucru pe care trebuie să-l termini. Locul în care-ți faci educația sexuală și înveți unde e Hollywoodul.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

June 2, 2011 at 11:23 am

Posted in Romania

Tagged with , ,

nucleareacţiunea

oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace

sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi ce l-a mai iubit pe porcul ăla auzi domnule ce maşină să-mi iau una mai bunuţă aşa second hand ce zici de un golfuleţ din ăla cu doo uşi pfuai ce mi-ar mai plăcea s-au scumpit şi brazii domnule da doamnă şi l-a lăsat pentru altul ce să-ţi mai zic a fost aşa un scandal şi-au aruncat hainele pe fereastră au zburat albume cu amintiri şi statueta aia drăguţă cu un pescar doamne ce păcătuiesc copiii ăştia n-au niciun viitor nimic nu-i mai stimulează nişte draci împieliţaţi şi îi vezi pe părinţi cum pun bicele pe săracii copii învaţă în morţii mă-tii să ajungi măcar vedetă sau analist să ai şi tu ce să bagi în gură lepădătură ce eşti domnule aşa nu se mai poate Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 18, 2010 at 2:00 pm