push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘simt enorm

se întâmplă ceva

se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei troznește ca un lemn umed într-o cabană din Alpi unde bărbații își mângâie femele pe creștet cu palmele pline de sânge unde pâinea e făcută din praf de pușcă unde sunete bizare se întâlnesc în același dans drăcesc ca și noaptea trecută unde aventurierii scapă pe lumea ailaltă cu cearșafurile întinse pe catarge Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 15, 2012 at 11:54 pm

să fim serioși*

ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva celor răi să fim în prima linie a tuturor bătăliilor să le schimbăm soarta să rescriem istoria să ne împotrivim legilor absurde să fim eroi să nu cunoaștem greșeala sau când greșim să facem greșeli istorice amuzante copleșitor de ridicole legendare ne dorim să apărem de nicăieri în situații critice să facem lumea mai bună să scăpăm copii de bătăi femei de violuri bărbați de judecăți nedrepte să-i otrăvim pe conducătorii brutali și absurzi să fim intangibili

Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 25, 2011 at 1:57 pm

în timp ce visam

mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un păr sculat când afli că ești dat afară

m-am uitat la televizor zile întregi (așezat inteligent între țesutul adipos și unul dintre mușchi, lăsați-vă imaginația să aleagă la întâmplare pentru că, în corpul meu, pot fi oriunde), mi-am citit google readerul până la ultimul feed, am apucat să citesc și cele mai nesărate cronici din Washington Post la care era pielea mea abonată, m-am amuzat să aud telefonul, dar să nu-i simt vibrația, nimic nu mă încălzea, nimic nu mă lăsa rece, ce pielea mea Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 21, 2011 at 12:03 am

mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time

deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele:

1. carne de porc de calitate

2. speechuri bune la înmormântări

așadar, inevitabilul trăiește în noi.

*

although I am not (anymore) amused by the way internauts search and land in my little cyber space, today I laughed a bit looking at the only couple of searches:

1. top quality pork meat

2. good speeches for funeral.

it seems the inevitable lives within us.

Written by Rares

December 14, 2011 at 11:14 pm

înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat

– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai vedeau literele perfect decupate ale logo-ului Telefunken, prin ureche, lovind deranjant timpanul, creând stimuli cerebrali care provocau senzații deloc plăcute ocupantului apartamentului numărul 7, scara 1, strada Maior Ostășescu, București. Adică domnul P. în persoană.

– Și?, întrebă pe un ton acru-indiferent operatoarea. Convex ați cerut, n-am avut decât concav. Asta e, nu trebuie să faceți atâta caz. Unii au cerut nasturi cu elice și le-am trimis bricege aeropurtate pentru că nu mai aveam nasturi pe stoc. Încercăm să nu ne lăsăm clienții cu ochii-n soare, dar dumneavoastră nu apreciați asta. Mă rog, și-și drese glasul, s-ar putea să nu fie cel mai comod palton pe care-l avem pe stoc, dar măcar e ceva, nu?! Am fi putut… Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 8, 2011 at 12:57 am

România fără însușiri

Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt experți în orice, pot spune cu “certitudine” ce se va întâmpla cu România în următorii zece, poate chiar douăzeci de ani. Știu să explice, de exemplu, de ce toți, dar toți posesorii de mașini de teren sunt niște haimanale, de ce toți oamenii de afaceri sunt cvasi-pasibili de pedepse penale sau amenzi, de ce toate femeile frumoase sunt curve (mai ales dacă au o mașină bună), de ce toți funcționarii publici sunt leneși sau au fost aleși cu pile. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 25, 2011 at 6:41 pm

zece

1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am scăpat de securea trupului şi a minţii numită comunism, am eliberat monştrii fericirii, libertăţii şi ai creativităţii. Monştrii nu au vrut să fie oi supuse: s-au transformat în fluturi, pentru unii, în vulturi, pentru alţii.

2. Ceva putred începe să se arate de când viaţa e fragedă. Basmele răutăcioase în care toată lumea suferă şi eroul trece cu bine prin pădurea cu lighioane (= se “descurcă”) sunt încă suprinzător de populare în România. Copiii se idolatrizează reciproc în funcţie de cantitatea de “rele”, prostioare pe care le comit. Niciodată lor, Doamne fereşte, ci altora. Vecinilor, educatorilor, celorlalţi copii, trecătorilor. Reflexul se naşte, se dezvoltă, rămâne. Şotiile inofensive rămân criteriu de evaluare. Felul în care copilul “scapă” din situaţii critice începe să-l formeze, să-l modeleze. Învaţă frica, învaţă că viaţa e plină de adversari şi greutăţi, că taxele şi statul sunt inamici, ca important e să ai repede, mult, să-ţi fie bine. Ideea de colectiv, cea de societate, de colegialitate, loialitate, încep să dispară. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 18, 2011 at 4:25 pm