push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘simt enorm

se întâmplă ceva

se întâmplă ceva sub asfaltul tâmplei mele stângi fix acolo unde patru dumnezei își încearcă talentul pe o chitară acustică unde demonii joacă șotron unde șapte babe îngălate încearcă să-mi facă fus tristețile unde încheietura mâinii stângi a unei femei troznește ca un lemn umed într-o cabană din Alpi unde bărbații își mângâie femele pe creștet cu palmele pline de sânge unde pâinea e făcută din praf de pușcă unde sunete bizare se întâlnesc în același dans drăcesc ca și noaptea trecută unde aventurierii scapă pe lumea ailaltă cu cearșafurile întinse pe catarge Read the rest of this entry »

Written by Rares

February 15, 2012 at 11:54 pm

să fim serioși*

ne dorim să purtăm o sabie la șold poate un pistol în vremurile mai moderne să decapităm un balaur un dragon să tânjim după limpezimea zâmbetului de prințesă salvată să-i necăjim pe cei aspri să le facem viața un calva celor răi să fim în prima linie a tuturor bătăliilor să le schimbăm soarta să rescriem istoria să ne împotrivim legilor absurde să fim eroi să nu cunoaștem greșeala sau când greșim să facem greșeli istorice amuzante copleșitor de ridicole legendare ne dorim să apărem de nicăieri în situații critice să facem lumea mai bună să scăpăm copii de bătăi femei de violuri bărbați de judecăți nedrepte să-i otrăvim pe conducătorii brutali și absurzi să fim intangibili

Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 25, 2011 at 1:57 pm

în timp ce visam

mi-am alunecat sub piele: visul tuturor lașilor, să nu mai aibă de a face cu exteriorul, nu tu frig, nu tu fierbinte, nu tu muc și sfârc (la propriu), nu tu un ras, un pârlit, o ciupeală, o vânătaie, un păr sculat când afli că ești dat afară

m-am uitat la televizor zile întregi (așezat inteligent între țesutul adipos și unul dintre mușchi, lăsați-vă imaginația să aleagă la întâmplare pentru că, în corpul meu, pot fi oriunde), mi-am citit google readerul până la ultimul feed, am apucat să citesc și cele mai nesărate cronici din Washington Post la care era pielea mea abonată, m-am amuzat să aud telefonul, dar să nu-i simt vibrația, nimic nu mă încălzea, nimic nu mă lăsa rece, ce pielea mea Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 21, 2011 at 12:03 am

mi s-a părut important, de data asta / it seemed important, this time

deși nu mă (mai) amuză căutările internauților care aterizează în micul meu spațiu cibernetic, astăzi am surâs în fața celor două căutări. și singurele:

1. carne de porc de calitate

2. speechuri bune la înmormântări

așadar, inevitabilul trăiește în noi.

*

although I am not (anymore) amused by the way internauts search and land in my little cyber space, today I laughed a bit looking at the only couple of searches:

1. top quality pork meat

2. good speeches for funeral.

it seems the inevitable lives within us.

Written by Rares

December 14, 2011 at 11:14 pm

înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat

– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai vedeau literele perfect decupate ale logo-ului Telefunken, prin ureche, lovind deranjant timpanul, creând stimuli cerebrali care provocau senzații deloc plăcute ocupantului apartamentului numărul 7, scara 1, strada Maior Ostășescu, București. Adică domnul P. în persoană.

– Și?, întrebă pe un ton acru-indiferent operatoarea. Convex ați cerut, n-am avut decât concav. Asta e, nu trebuie să faceți atâta caz. Unii au cerut nasturi cu elice și le-am trimis bricege aeropurtate pentru că nu mai aveam nasturi pe stoc. Încercăm să nu ne lăsăm clienții cu ochii-n soare, dar dumneavoastră nu apreciați asta. Mă rog, și-și drese glasul, s-ar putea să nu fie cel mai comod palton pe care-l avem pe stoc, dar măcar e ceva, nu?! Am fi putut… Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 8, 2011 at 12:57 am

România fără însușiri

Trăim într-o țară tristă. Zilnic, zeci de oameni, unii cu părul alb, din păcate, țin morțiș să ne arate că nu au înțeles nimic din viața asta, din lumea asta, și ne predică despre orice prin mass media. Generalizează, sunt experți în orice, pot spune cu “certitudine” ce se va întâmpla cu România în următorii zece, poate chiar douăzeci de ani. Știu să explice, de exemplu, de ce toți, dar toți posesorii de mașini de teren sunt niște haimanale, de ce toți oamenii de afaceri sunt cvasi-pasibili de pedepse penale sau amenzi, de ce toate femeile frumoase sunt curve (mai ales dacă au o mașină bună), de ce toți funcționarii publici sunt leneși sau au fost aleși cu pile. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 25, 2011 at 6:41 pm

zece

1. E ceva putred. Noi, românii, nu suntem nişte imbecili, nu suntem mai proşti decât alţii – ba dimpotrivă – şi totuşi cultivăm genetic, frenetic, instituţional, sămânţa răului. În cele mai multe cazuri, în proporţie covârşitoare, a răului gratuit. Am scăpat de securea trupului şi a minţii numită comunism, am eliberat monştrii fericirii, libertăţii şi ai creativităţii. Monştrii nu au vrut să fie oi supuse: s-au transformat în fluturi, pentru unii, în vulturi, pentru alţii.

2. Ceva putred începe să se arate de când viaţa e fragedă. Basmele răutăcioase în care toată lumea suferă şi eroul trece cu bine prin pădurea cu lighioane (= se “descurcă”) sunt încă suprinzător de populare în România. Copiii se idolatrizează reciproc în funcţie de cantitatea de “rele”, prostioare pe care le comit. Niciodată lor, Doamne fereşte, ci altora. Vecinilor, educatorilor, celorlalţi copii, trecătorilor. Reflexul se naşte, se dezvoltă, rămâne. Şotiile inofensive rămân criteriu de evaluare. Felul în care copilul “scapă” din situaţii critice începe să-l formeze, să-l modeleze. Învaţă frica, învaţă că viaţa e plină de adversari şi greutăţi, că taxele şi statul sunt inamici, ca important e să ai repede, mult, să-ţi fie bine. Ideea de colectiv, cea de societate, de colegialitate, loialitate, încep să dispară. Read the rest of this entry »

Written by Rares

October 18, 2011 at 4:25 pm

frappé cu spuma verticală

Domnul P. deschise cartea la pagina 238 (numărul paginii e foarte important), șterse cerneala tipografică, caracterele mai încăpățânate și cuvinte de genul “și”, “când”, “la”, “în”, dar și unele mai complicate cum ar fi “ambarcațiune”, “matelot”, “tambuchi”, “etambreu”, le șterse cu degetul mare umezit și supt bine între buzele lui groase mărginite de perii îngălbeniți de nicotină ai bărbii, și își așeză obrazul pe hârtia gălbuie. Numai editura Pescăruș scotea, pe vremuri, cărțile astea, cu hârtie gălbuie, pororasă. Numai editura Pescăruș scosese volumele astea superbe de aventuri pe mare pe care domnul P. le adora.

Cu fruntea lipită de hârtia ștearsă, încă pătată pe alocuri cu salivă frecată cu degetul, dar cui îi pasă?, domnul P. privi spuma verticală a valurilor din care ieșeau trupuri ce pășeau orizontal, încă adormite, puțin transparente, ude, puțin descumpănite, oarbe, nesigure, amețite. Read the rest of this entry »

Written by Rares

September 30, 2011 at 5:52 pm

deci, cum stă treaba

brațul pleacă palma se întinde se înmoaie obrazul așteaptă obrazul se înmoaie sângele se întărește cerul se întărește culorile se întăresc mâna se oprește mâna nu mai coboară mâna nu mai mângâie mâna a uitat obrazul a uitat obrazul se întărește cerul se înmoaie sângele curge din nou brațul se întoarce ești din nou întreg ești din nou vânător brațele atârnă regulamentar pe lângă corp mimează alergarea mimează statura impozantă le deschizi ca pe aripile unui uliu ești impozant (așa și trebuie să fii, potrivit National Geografic) brațele pleacă din nou tot mai mulți obraji moi tot mai multe palme înmuiate curg unele într-altele începi să te înmoi nu mai ești cel de acum câteva înmuieri brațele se întind mai puțin obrazul întâlnit e mai aspru e mai plâns moliciunea-i fuge de palma ta incertă mereu și mereu incertă și acum să cântăm cu toții chilingmisoftliuidhizsong întinzând obraji moi după orice fel de palme extinzând brațe după orice fel de obraji e criză de obraji credeți-mă planeta nu s-a mai confruntat cu așa ceva pe o scară de la 1 la 10 aș putea spune că e o criză de 11 experți în obraji și palme sunt deopotrivă invitați la televiziuni să-i lămurească pe oameni ce trebuie făcut Read the rest of this entry »

Written by Rares

April 13, 2011 at 10:49 pm

Posted in Lumea asa cum sunt

Tagged with , ,

cu tigvele lor la gât

n-am absolut nicio șansă mi-am luat încălțările ușoare niște mocasini de o culoare incertă optsprezece la număr pentru toate picioarele mele și m-am aruncat flămând în ocean face parte din obligațiile mele zilnice să caut perle pe care să le fac șirag să le vând amintiri în portul vechi unde miroase a călătorii lungi și fuste nespălate a pește stricat și a lehamite de pește a praf centenar piața perlelor a scăzut dramatic având în vedere recentele evoluții din țară (moțiunea de cenzură) și străinătate (seismul din Japonia) dau radioul subacvatic mai tare mult mai tare un grup de rechini curioși ascultă știrile cu pasiune tresar în grup câțiva dintre ei îmi retează în glumă cinci picioare înot cu greutate n-ai nicio șansă îmi strigă un crab bolnav două sepii îndrăgostite îmi umplu stilourile cu cerneală dar jumătate dintre speciile apei încep să râdă ținându-se de burțile solzoase cine să vadă ce scrii în întunericul ăsta n-am absolut nicio șansă unde aș putea găsi o bucată de hârtie în bezna asta radioul continuă să difuzeze știri difuze rechinii prind bulă după bulă toate știrile importante fiți amabil întreb un cal de mare unde aș putea găsi niște perle? știți, tot portul mă așteaptă, e ultima noastră speranță… nu ai nicio șansă îmi spune căluțul și recunosc în el bașii lui pavarotti și-mi întoarce brusc spatele sub forma unei splendide cocoașe fredonând o arie necunoscută ce-i fierbe în impresionanții plămâni unde îmi e șiragul de perle? răcnește un gând către altul dar răspunsuri n-am e evident că n-am nicio șansă să mă-ntorc pe uscat cu vreo perlă cad în genunchi în fața unor corali dați-mi cevaaa dați-mi orice Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 17, 2011 at 6:15 pm