push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘spalatul corect pe dinti

dimineața și după fiecare masă

dinții ne cresc încet, puternici, ne ajung din urmă, ne împing cu șuturi în fund, ne e frică să nu ne mușcăm singuri, n-ar fi asta cea mai mare ironie? și fugim, dar ne cresc atât de încet încât rupem cu gingiile ziua de mâine, nerăbdători, necrescuți, necopți, nepregătiți, cu dinții pe urmele noastre, abia ei vor ști cum și până unde să muște, feriți-vă din calea lor, din drumul lor alb, galben, nicotinat, tarat, cariat, dar nu mai puțin agresiv, nimicitor

și îmbrățișăm vaste întinderi de pământ, de timp, cu ochii noștri liberi în care nu intră niciun dinte, și ne amăgim că știm până unde ține dealul ăla, apa ailaltă, muntele de colo, până unde poate ajunge umărul unei femei, coapsa unui bărbat în viața noastră și timpul ni se deschide ca o scoică, poate chiar ca un fluture în față, îl prindem cu gingiile noastre sângerânde mereu și mereu nepregătite, insuficient de tari, ne vine să vomităm de la cât sânge am înghițit toată viața asta mai ales diminețile când timpul din fața noastră are cearcăne, e trist și gingiile nu-i fac nici măcar o zgârietură, și credem că suntem fericiți așa constrânși în stropul nostru de spațiu și timp, în haosul organizat al vorbelor pe care ni le spunem fără să fim contraziși vreodată, și uite-acolo un umăr, și-acolo un picior zdrelit, Read the rest of this entry »

Written by Rares

January 16, 2011 at 7:16 pm