push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘transee fara sex

când înainte, când înapoi

ce bine, spuseră cu o singură voce, vibrantă, batalioanele de călători, ce bine că sângele care ne curge picioare nu mai zgârie asfaltul, ce bine că ranițele noastre demodate se pot odihni într-o gară doar cât să-și simtă greutatea prafului care, da, nu e nicio glumă, poate strivi orice suflet imediat după ce-i ia forma, ce bine că bocancii noștri nu mai simt țeste sub tălpile crăpate, ce bine că din rănile noastre nu mai curge puroi, că am scăpat de povara capului greu purtat la înălțime (176-198 cm, în medie, pe batalion) bălăngănindu-se ca niște limbi de clopot în eter, lovind ba trecutul, ba aplecându-se în viitor, prezentul fiind doar două vertebre tasate, dureroase, un loc în care nu vor să fie, un loc din care vor să plece, lovind cu furie aerul când înainte, când înapoi, ce bine, spuse vocea tulburătoare a batalionului de călători, putem sta în șuvița asta de păr, putem avea cu toții o erecție colectivă numai și numai rostind un nume fără să simțim nimic altceva, uite, păr, spuneți odată cu mine, și hainele noastre se întăresc, viitorul și trecutul îți zâmbesc ca un trup de zeiță de hollywood, prin sânge îți trec abdomene tari și transpirate de luptători care nu vor ști vreodată ce înseamnă durerea a două vertebre tasate, dar îți vor tasa trupul între brațele lor, astfel încât valiza păcatului tău să fie mai plină și mai parfumată, Read the rest of this entry »

Written by Rares

March 4, 2011 at 2:08 pm

social midia-năvodari

măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile, am comandat ceva mâncare chinezească – nu orez, că ultima dată a fost mucegăit –  am mai dat niște like-uri pe facebook și am ieșit basma curată, tu? nu, stai, mai stați un pic, nu încărcați kalashnikoavele, mai am de scris o postare, mai am un tweet de dat, un sms de scris, un smiley face, mereu e ceva de făcut, mereu am ceva de zappat, de zippat, de zigurat, nu putem face un teatru de război aici, în zgură? să topim gloanțele ca bomboanele m&m, în gură, fără ură?

măi, scuză-mă, am pierdut și frontul ăsta, mii de prieteni mi-au murit dar am alții și alții pe facebook, ei mă iubesc, sunt fanii mei, mă iubesc așa ciuruit de gloanțe cum sunt chiar dacă mi-am pierdut prietenii, patria, vocea, vederea, auzul, poți să mai amâni un pic contraofensiva? te rog muuult, mai am o iubită de sunat, mai am un emoticon de trimis, un share de făcut, un mișto de trimis unor labagii care au râs de mine în print și pe tv, mai am un email de trimis și două de băgat în trash Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 30, 2010 at 6:25 pm

încoace şi-ncolo

Bineînțeles că le-am auzit furişându-se. Ca în fiecare seară. De data asta prin spatele casei. Am umplut opaiţul cu grăsime, i-am domolit flacăra ascunzându-i un pic fitilul, m-am afundat în blana de urs (tăbăcită de fapt abia anul trecut, motiv pentru care poartă un miros greu, de bestie), am luat şişul cu plăsele din corn de cerb şi le-am aşteptat.

Primul a venit unul de acum peste 15 ani ș-un pic. Puteam aproape să pipăi mirosul de fân proaspăt, să simt gustul de fragi de pe deal. Am început să-i mănânc pistruii unul câte unul, ca atunci. I-am mâncat buzele de mure, apoi i-am băut pielea de lapte, i-am muşcat bărbia ca o caisă şi am strâns-o la piept puţin, doar puţin, cât să-i opresc respiraţia preţ de o tresărire. Spicele se aplecau încoace şi-ncolo, fără un ritm precis, fără să ştim sau să ştie dacă drumul le va fi vreodată acelaşi. Eram spicele acelea. Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 27, 2010 at 8:50 pm

corespondenţă

se lipeau braţele de pielea ta de hârtie ca nişte timbre, cum altfel?, nu toate erau ale mele , ştiam asta de când le-am lipit prima dată, degetele mele au simţit lipiciul rezidual al fostelor tale timbre, secreţiile fostelor tale iubiri, am simţit saliva lor seacă, urmele zimţate, neregulate ale îmbrăţişărilor care ţi-au franjurat pielea cu promisiuni neîmplinite, cu priviri deşănţate, cu poeme obscene şi cuvinte fierbinţi

se lipeau pieile noastre de hârtie în teancuri de scrisori, citeam rândurile tale, nu toate erau ale tale, de fiecare dată când ploua cernelurile ni se dizolvau una în alta şi nu apucam niciodată să te îmbrăţişez toată, veneau mereu şi mereu alte braţe care voiau să se lipească de tine, ignorându-mi complet urma, saliva, marginile zimţate şi fragile, totuşi ferme, dorinţa permanentă, bărbătească, firească, de a lăsa urme pe tine, de a te impresiona, tulbura, zdrenţui, uza cu cleiul meu industrial de cea mai joasă speţă, Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 26, 2010 at 5:41 pm

lifturi reci ambalate în aburi

Cândva, braţele femeilor erau puternice: iscusite, mânuiau iatagane şi ucideau orice sau pe oricine încerca să le oprească. Cândva, braţele femeilor aveau ochi albaştri care nu îngheţau niciodată, nu cunoşteau ceaţa. Trupurile lor mânioase şi suple, mereu puse pe război, se arcuiau ca nişte armate de rădăcini senzuale şi ţâşneau spre inamic, retezându-i capul dintr-o lovitură.

Cândva, tălpile femeilor striveau grijile lumii. Pulpele lor ferme opreau avalanşele. Femeile aveau solzi de aur în jurul taliei, ecuatorul le trecea delicat prin buza inferioară. Cândva, femeile îşi tatuau pe piept, cu tuşul viperelor negre, duhurile neştiute. Cândva, femeile ţineau muzica atârnată la glezne, cu două noduri, în gama sol.  Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 22, 2010 at 4:03 pm

şrapnel

când te-am cunoscut aveai o dâră groasă de sânge pe obraz aproape închegat nu m-ai lăsat să te ating pe obrazul aspru cu barba crescută de peste două săptămâni cu sânge acum cu răni cu saliva încrustată în nopţile când dormiţi de-a-n picioarelea ce frumoasă e lupta îmi spuneai eu nu sunt frumoasă îţi răspundeam şi te împungeam cu sânii mei puştile mele cu baionete roz rotunde şi tari ce mult e de când ai plecat mi-ai scris o singură dată sunt bine mi-ai scris şi uite acum cum încerc să-ţi spăl sângele ăla de pe obraz care parcă nu-i al tău vineţiu deja aproape uscat Read the rest of this entry »

Written by Rares

December 7, 2010 at 10:46 pm