naufragiul

am lovit azi – ce neatenție – un om care plutea pe stradă venea contra curentului mie mi s-a părut un vreasc (mă scuzați, corpurile oamenilor plutitori nu-mi spun nimic special…) și l-am lovit în plin n-a scos niciun sunet a naufragiat liniștit pe o dună de ziare s-a ridicat și a mers mai departe ba chiar mi s-a părut că mi-a și zâmbit – amar dar tot zâmbet se cheamă că e – a naufragiat chiar acolo, uite

oamenii naufragiaza așa ca demenții unul în celălalt unul peste celălalt ne confundăm cu insule și ne aruncăm ca proștii unu-n altul ne luăm drept torpile și închidem ochii dar moartea nu vine nu vine nu vine cuvintele nu pot exploda oamenii naufragiază întruna își doresc asta să le umfle apa sărată pleoapele să trăiască acolo la limita rezistenței a chinului să aștepte un semn de undeva de la o torpilă de la o insulă de la un altul gata de naufragiu cât vezi cu ochii sunt numai spitale plutitoare dar ție-ți vând bilet de croazieră de lux