push the button

rostul vieții e să râzi

Posts Tagged ‘cafea

tratat despre cafea

terminasem facultatea de cafea nu am avut note foarte bune am făcut parte din categoria studenților care au vocație poate și talent dar sunt peste măsură de leneși și nu vor ajunge experți eu mi-am dorit să ajung cafegiu cu valențe de cafelist profesionist adică dacă sunt invitat la o friptură să nu mă fac de râs că am făcut o facultate degeaba am studii, domnule vedeam deja replica de la sfârșitul primei bucăți de carne și începutul primei înghițituri de cafea

am scris chiar și un mic tratat despre cafea l-am început într-o dimineață numaiștiucând și l-am terminat chiar acum am muncit mult la el cel puțin două înghițituri în fiecare dimineață

1. Pregătitul

Pentru cafea trebuie să te pregătești încă din timpul somnului. De cele mai multe ori eu adorm cu gândul deosebit de intens spre cafeaua de dimineața. Gura mi se face pungă ca unui alcoolic; în pungă găsești uneori niște cuvinte de complezență, un disc vechi cu Lampa lui Aladin, o răceală care mi-a trecut foarte greu, un telefon care sună-n noapte, dar care nu e cel pe care-l așteptai (e altcineva). Aceste lucruri din punga care devine tot mai acră da-i a ta le putem aduna sub umbrela (sau acoperișul, învelișul, ca sinonime în sens larg) a ceea ce am putea numi fără să greșim viața de complezență. Să o numim Complesența.

Mă pregătesc de cafea încă de cu noaptea, stau ore întregi de vorbă cu Complesența. Intrăm împreună-n vis, mă sărută tandru pe umăr, eu îi strivesc capul de un perete de libelule sălbatice, ei i se scurg picioarele în mușuroaie de furnici, în galerii de cârtițe, în canale, ajunge în mijlocul pământului, începe să sfârâie și apoi să fluiere ca un ibric. Știe că îmi place cafeaua la ibric, scroafa dracului. Read the rest of this entry »

Advertisements

Written by Rares

March 25, 2011 at 12:08 pm

Posted in Ficţiune

Tagged with , , ,

cum vorbim

am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără niciun fel de rușine tălpile lor goale însemnau moale dar ferm cu cicatrice pluta catifelată degetele lor păreau să se împrăștie o jumătate de secundă cât să zici că se vor desprinde trup dar se făceau din nou ghem și se ascundeau sub talpă la următorul pas în clipa în care piciorul se înălța în aer pentru a duce cuvântul mai departe și noi cei din satele vitrinelor de cafenele priveam fără rușine cuvintele nude simțind cumva și gustul negru al cafelei prost măcinate și aroma pielii lor aruncată în tot felul de propoziții inutile am găsit un dop vechi de vin pe care cuvinte goale dezbrăcate carnale abia ieșite din guri vinovate erau alergate de priviri flămânde de cafegii ascunși în spatele vitrinelor ce mai conversație s-a încins

despre vin nu-mi amintesc absolut nimic

Written by Rares

February 25, 2011 at 1:23 pm