judecata de apoi cincisprezece

-Și?, întrebă Vocea.

-Dă-ți dracului jos căciula aia de astrahan, ești ridicol, răspunse domnul P.

unscharf

lucrurile pot părea diforme nu uneori, ci de cele mai multe ori

să luăm, de pildă, aceste albine senzuale care-şi ridică minijupele până la dunga lipicioasă şi, cel mai probabil, unsă cu miere a dresurilor, să le analizăm zborul erotic în jurul formelor poligonale ale viitorilor lor iubiţi, să le tremurăm unic şi irepetabil vibraţia invizibilă a amorului lor înaripat (50 bătăi/secundă/kg.corp/direcţia SW), să le luăm cu delicateţe ochelarii de soare de pe nas, să le privim în ochi şi să le zâmbim mieros

să admirăm, de pildă, talia aspră a teancului acesta de cărţi, exact aşa cum ţi-ai dori o talie lângă tine: dantelată, accesibilă, tainică într-o parte, tare, rigidă, impenetrabilă, socială în cealaltă parte, să cuprindem talia asta cu braţul nostru telescopic, să-i arătăm noi ce înseamnă alonjă de intelectual, s-o decimăm în tăcere, filă cu filă, cotor după cotor, să răsfoim această talie înecându-ne orice amintire despre parfumuri într-o moarte de celuloză (fină, reciclabilă) pe care numai plămânii noştri de intelectuali pursânge o pot adulmeca, identifica, iubi

nucleareacţiunea

oamenii sunt obosiţi, domnule, lasă-i în pace

sunt obosiţi pentru că îşi duc grijile unii altora uite domnule cum s-a sinucis fata aia săraca din dragoste pfff ce mai există dragoste ce proastă domnule şi ce frumuşică era da şi ce l-a mai iubit pe porcul ăla auzi domnule ce maşină să-mi iau una mai bunuţă aşa second hand ce zici de un golfuleţ din ăla cu doo uşi pfuai ce mi-ar mai plăcea s-au scumpit şi brazii domnule da doamnă şi l-a lăsat pentru altul ce să-ţi mai zic a fost aşa un scandal şi-au aruncat hainele pe fereastră au zburat albume cu amintiri şi statueta aia drăguţă cu un pescar doamne ce păcătuiesc copiii ăştia n-au niciun viitor nimic nu-i mai stimulează nişte draci împieliţaţi şi îi vezi pe părinţi cum pun bicele pe săracii copii învaţă în morţii mă-tii să ajungi măcar vedetă sau analist să ai şi tu ce să bagi în gură lepădătură ce eşti domnule aşa nu se mai poate

adresă oficială nr.466

Înregistrată pe trotuarul din dreapta al Dealului Mitropoliei, în relativ gura mare, la 12 decembrie 2010, pe-nserat, fără mijloace de interceptare ambientale, fără surse video. Doar surse.

Stimate Domnule Dumnezeu,

Dați-mi, vă rog, sănătate ireproșabilă, de cristal, de diamant chiar, să mă pot reapuca de fumat: mult mi-a mai plăcut…  Aș dori să mă ajutați cu limita capacității toracice: îmi place să alerg, dar obosesc după 3-4 kilometri (2-3 mile, dacă depeșa mea vă prinde în Anglia sau Statele Unite). Mi-ar plăcea, dacă nu e prea mult, să mă scăpați de obligativitatea de a munci pentru a trăi. Dar cu niște inspirație în scris, ce ziceți? Nu, vă înșelați, da da… nu-mi doresc eternitatea, m-aș plictisi teribil, plus că ar trebui să vă scriu întruna și deja m-am săturat. N-am nimic cu ridurile, vă puteți juca, dar lăsați-mi sexul tare și ochii limpezi măcar până la nouăjde ani, ha? Ne-am putea înțelege? Și am mai văzut la cineva – mi-a spus că a făcut o comandă specială la dumneavoastră, multsimate Dumnezeu – un panou verde pal, margini sidefate, cu patru butoane incredibile: poftă, invidie, adulare, dorință. Atotapreciatule Domnule Dumnezeu, vă dați seama ce s-ar întâmpla să le apeși simultan? (chiar se poate??!) V-aș mai deranja cu aspectul fizic: v-am trimis deja de cel puțin osutăoptzecișinouă de ori fotografii cu bărbații a căror înfățișare aș vrea s-o am. Uuuh, sexy! Scuze, dar cunoașteți necazurile noastre, ale celor nedreptățiți în procesul Creației. Sau după. Ce mai, și cu procesul ăsta, pentru unii Nürnberg, pentru alții Târgoviște. Financiar, cred că ați mai putea face câte ceva din când în când, zău… Vin și Sărbătorile și trebuie să am de unde să-i ajut pe cei care au nevoie de noi, cei mai înstăriți, știți și Dumneavoastră, doar sunteți atoateștiutor. Puteți fi Moș Crăciun anul acesta? Să faceți campanii de CSR, donații, acțiuni caritabile, să ne bucurăăăăăm?