poem porcin

vino,

să fim unul mai în altul cu un vârf de caltaboș,

să ne pierdem în tocăni înzăpezite,

să-ți simt pupila-ți dilatată

cum cască tandre lumi în maț,

cârnaț,

cu nesaț

cu nesaț să săpăm, îmbrățișați,

după amintiri îmbrobonite, înlănțuite în sarmalele de fier,

sclave-n timp și-n răcituri fragile

zăpada e un porc

(apariţie postumă)

vino, dragul meu, să golim carcasele astea de amintiri ia-mă de mână să începem dansul caltaboşului să ne aducem aminte de războaiele cu sângerete cum zburau pe deasupra noastră proiectile din tobă de calibru mare vino să facem nunta aceea însângerată pe care ţi-ai dorit-o să fim împreună întru gulaş şi răcituri (cu usturoi sau hrean, după gust)

o, vino, dragul meu, să răsucim maşina care ne toacă şi ne împinge pe maţ

ce frumos străluceai aseară în lumina pârjolului te iubeam ca-n prima zi când te-am remarcat la fermă erai proaspăt şi dulce şi curat şi fraged ştiam c-o să te iubesc încă de-atunci vino să ne lipim şoricele uscate frezate şi perfect afumate să umplem cămări cu dragostea noastră